psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
Psihoterapie psiholog Bucuresti Carmen POPA

Psihoterapie


Psihoterapie

Psihoterapie
Conform definitiei, psihoterapia consista dintr-un ansamblu de tehnici destinate tratarii tulburarilor emotionale, comportamentale, de personalitate si psihiatrice, bazate pe o comunicare verbala, cat si non-verbala si pe interactiunea directa cu clientul.

In mod curent, psihoterapia se adreseaza persoanelor aflate in dificultate (de natura psihologica, relationala, comportamentala, sexuala, psihosomatica…),  dificultate care, spre deosebire de cea tratata prin consiliere psihologica, are un grad crescut de intensitate sau disfunctionalitate, demersul terapeutic fiind unul de profunzime, avand ca scop restructurarea persoanei si restabilirea si reorganizarea eu-lui clientului.

Ea functioneaza doar in masura in care intre client si terapeut se construieste o relatie bazata pe incredere.

Important de retinut este ca, spre deosebire de consilierea psihologica care este orientata pe consilierea unor probleme concrete de viata, clientul invatand cum sa le gestioneze prin invatarea unor noi paternuri comportamentale, de comunicare (asertiva…), etc., interventiile terapeutice fiind de suprafata, in cazul psihoterapiei, procesul terapeutic este unul de profunzime, producand o transformare a persoanei, o restructurare a ei, asa cum precizam mai sus.

Terapia dureaza mai mult sau mai putin, decizia de continuare sau de oprire apartinand clientului.

Ea poate fi practicata in sesiuni individuale, de cuplu, de familie sau de grup.

Durata unei sedinte este, de regula, 50 minute pentru psihoterapia individuala si de 1 ora,  pentru cele de  cuplu si familie. Frecventa sedintelor este de 1/saptamana, exceptie facand anumite situatii urgente.


Psihoterapie – proces si relatie

Ce presupune psihoterapia?

Asa cum am precizat anterior, psihoterapia este un demers cu scop terapeutic, demers ce presupune atat un proces interior prin care trec impreuna desi diferit, si clientul si terapeutul, cat si o interactiune intre cei doi bazata pe o relatie.

Ca si proces, psihoterapia presupune o succesiune de actiuni, de stari si de interactiuni ale ambilor actori implicati, ce produc o trecere de la starea initiala la starea dorita, de regula printr-o transformare de profunzime a clientului.

Ca si relatie, pentru a fi eficienta, psihoterapia se construieste pe incredere. Este necesar ca psihoterapeutul sa creeze un spatiu simbolic, securizant si continator, pentru ca clientul sa-si poate exprima deschis emotiile referitoare la istoria sa personala de viata, cat si cele referitoare la relatia terapeutica si la posibilele probleme ce pot  emerge din ea. In masura in care emotiile si perceptiile personale sunt exprimate deschis si acceptate, problemele pot fi rezolvate, relatia terapeutica consolidandu-se, iar clientul putand transfera acest model de relationare si in afara terapiei.


Echipa terapeutica si angajamentul

““Intalnirea dintre doua personalitati este precum contactul dintre doua substante chimice.
Daca se produce o reactie, atunci amandoi sunt transformati.”

Carl Gustav Jung

  Clientii vin in terapie, de regula, cu o preconceptie referitoare la raspunderea demersului terapeutic care ar reveni in totalitate terapeutului, sau doar in mica masura si lor, insisi.

Tendinta de a incepe de pe o pozitie inferioara sau relativ pasiva da cateva indicii despre relatia clientului cu el insusi si despre modul sau de relationare cu ceilalti. Insa pastrarea acestei tendinte –  ca si cea a opusului ei, pozitia superioara – s-ar reflecta intr-un mod neproductiv asupra demersului terapeutic, care este unul interactiv, si asupra relatiei terapeut-client care, in mod adecvat, este una de tip adult-adult.

In consecinta, penru o abordare corecta a demersului terapeutic, pozitia celor doi actori trebuie ajustata intr-una de egalitate, rolul fiecaruia fiind activ, desi diferit. Cei doi, terapeut si client, formand astfel o echipa ‘terapeutica’ se vor angaja impreuna intr-un mod propriu, specific rolului, intr-un demers complementar si convergent catre atingerea obiectivului terapeutic stabilit de comun acord.

Responsabilitatea pentru vindecare apartine clientului, iar responsabilitatea pentru stimularea procesului de vindecare apartine terapeutului.

In cazul psihoterapiei de cuplu, va fi necesara participarea ambilor parteneri; daca in procesul terapeutic pentru problematica de cuplu va fi implicat si va participa un singur partener, atunci va fi o psihoterapie individuala centrata pe relatia de cuplu, dar nu o psihoterapie de cuplu.

La psihoterapie de familie se recurge atunci cand cei doi parteneri de cuplu doresc o echilibrare a sistemului lor familial ce implica cuplul si copiii acestora, in caz de probleme familiale sau in vederea intampinarii unei schimbari ce le va afecta viata (ex. nasterea unui copil). De asemeni – si cel mai frecvent – atunci cand in terapie este adus un copil cu o anumita problematica (de comportament, emotionala, cognitiva…), trebuie avut in vedere ca procesul terapeutic poate fi urmat si, in consecinta, copilul tratat, luand in considerare sistemul familial al acestuia, cu membrii semnificanti pentru copil. Sistemul familial presupune familia nucleara (parinti, frati), cat si familia extinsa (bunici… ) sau cea mixta (parinte vitreg, frati vitregi, tutori). Este necesar ca cel putin tutorii acestuia (de regula parintii) sa se implice in procesul terapeutic (sa sustina si sa incurajeze noile achizitii ale copilului). Pot fi sedinte terapeutice cu parintii si copilul impreuna, sedinte terapeutice numai cu parintii, sedinte terapeutice doar cu copilul.


Psihoterapie


Demersul terapeutic

Prima sedinta este destinata clarificarii si stabilirii obiectivului comun de lucru, setarii cadrului terapeutic si prezentarii demersului de lucru.

De ce este importanta aceasta clarificare a obiectivului terapeutic – demersul de clarificare este, in sine, terapeutic. Analiza problematicii pe care doriti sa o abordam in terapie si a modului in care se reflecta in viata Dvs, cat si a ariilor de Dvs de functionare si a resurselor personale de care sunteti, sau nu, constient, va avea efect asupra modului in care percepeti problema, transformand-o dintr-una blocanta, intr-una rezolvabila.

Atentie – obiectivul de lucru nu este acelasi lucru cu problema si difera de rezultat.

Daca in cazul consilierii, obiectivul si rezultatul pot coincide sau obiectivul mai poate contine si alte specificatii necesare (actiuni concrete), in cazul terapiei insusi demersul de clarificare este terapeutic cand clientul este confuz sau blocat. Se trece de la consiliere la terapie (in masura in care clientul doreste sa continue explorarea, sa mearga in profunzime si sa produca o transformare de structura) atunci cand constatam ca clientul are un conflict interior (‘vreau sa …, totusi aman indefinit’), e confuz (‘nici nu stiu ce vreau’, ‘nu stiu de ce am nevoie’) sau ies la suprafata diferite continuturi problematice care, aparent, nu au legatura sau nu sunt adecvate situatiei reale (‘o sa se intample ceva rau’, ‘nu am incredere in mine ca o sa reusesc’), cu alte cuvinte emotii disfunctionale asociate unui fapt/situatie concreta de viata: frica, durere, vinovatie, furie, neputinta…

In cazul terapiei, spre deosebire de consiliere, rezultatul demersului terapeutic este unul generalizat (‘am reusit sa spun ‘nu’ nu doar sefului, care e barbat, ci si altor autoritati/barbati) sau pot sa apara multiple efecte (‘imi comunic asertiv parerile si nevoile, acum eu cu sotul meu discutam deschis si simt ca ne-am apropiat unul de celalalt’).

Uneori, pe masura aprofundarii explorarii interioare, este posibil sa simtiti nevoia sa nuantati sau sa schimbati obiectivul de lucru stabilit anterior. Aceasta poate avea cauze diferite:  contactul cu nevoile voastre mai profunde (‘eu, de fapt, im doresc…) sau/si separarea de nevoile altora (sotul/parintii mei vor asta, eu, de fapt, vreau…), aducerea la suprafata constientului a unei parti mai vaste din continutul problematic care sa va schimbe prioritatile de lucru sau ca urmare a demersului de integrare si restabilire interioara (obiectivul este atins si doriti sa continuati cu un alt obiectiv terapeutic).

“La inceputa contactului cu nevoile voastre profunde
muntii erau munti si raurile erau rauri.

Pe parcursul calatoriei,
muntii nu mai sunt munti si raurile nu mai sunt rauri.

La sfarsit,
Muntii devin din nou munti si raurile rauri.

Dar iarba verde este mai verde si cerul albastru este mai albastru.” Zen Buddhism

psiholog bucuresti
Pe masura desfasurarii procesului terapeutic, puzzle-ul continutului problematic va incepe sa se reaseze capatand un nou sens, din ce in ce mai integrativ si mai adaptativ, deblocand resurse si perspective noi, , cu efect de restabilire si reorganizare a eu-lui.

In cazul unei terapii de durata mai lunga, la un anumit interval de sedinte (10-15), vom face o evaluare a demersului terapeutic desfasurat pana in acel moment, pentru a vedea in ce masura ne-am apropiat de obiectivul nostru de lucru stabilit.

In masura atingerii obiectivului terapeutic si a stabilirii de comun acord ca terapia  poate fi incheiata, cu o sedinta inainte de final vom face o o sumarizare a lucrului terapeutic si o evaluare a rezultatelor terapiei si stabili, dupa caz, teme de lucru.

Decizia de continuare sau de oprire a terapiei va apartine.

Dupa un interval de timp de la finalizarea terapiei, si in functie de necesitatea Dvs, puteti reveni pentru o sedinta de evaluare a modului in care v-a mers, in diferite arii ale vietii.

 

Confidentialitatea demersului terapeutic este asigurata
conform 
Codului de etica si deontologie profesionala

 

Servicii oferite:

Psihoterapie individuala

Psihoterapie de cuplu

Psihoterapie de familie

 

Articole in categoria  Psihoterapie

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: