psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
Gelozia excesiva | Psiholog Bucuresti

Gelozia excesiva


terapie cuplu, gelozie, gelozia excesivaGelozia excesiva este o emotie intensa de furie si violenta pe fondul unei frici  de a pierde exclusivitatea dragostei celui iubit in favoarea unei alte persoane, frica de obicei, neintemeiata, insa sustinuta si amplificata de scenarii imaginative si suspiciuni legate de situatii cotidiene – intarzieri, apeluri telefonice, priviri, mici cadouri acrodate altora.

Gelosul nu poate suporta sa vada, nici sa-si imagineze cum partenerul ar da atentie altor pesoane. In cazul unei crize de gelozie, negarea sau justificare acestuia nu fac decat sa starneasca si mai mult suspiciuena celuilalt.

…dar care este dinamica geloziei ?

In general gelozia se dezvolta in urma unor experiente de abandon si de privare traite in copilarie si declansate atunci cand persoana geloasa simte ca partenerul sau pare ma putin pasionat sau interesat si investeste mai mult timp in munca, in viata sociala sau in ingrijirea copiilor. Sunt situatii in care gelozia apare in urma unor schimbari semnificative in ritmul de viata al unuia dintre cei doi parteneri (de exemplu, iesirea la pensie a unuia dintre cei doi parteneri, in timp ce celalalt ramane activ, poate activa gelozia ; ar fi necesar ca persoana geloasa sa-si reorganizeze viata, sa-si resemnifice noul statut [care de multe ori e privit ca o pierdere si o stirbire a imaginii de sine]).

Important de retinut este ca ambii parteneri intretin aceasta dinamica din ce in ce mai distructiva : cu cat gelosul isi exprima suspiciunile si cauta sa-si controleze partenerul, cu atat celalalt cauta sa se justifice si sa se desfaca din stransoarea acestuia, comportament ce nu va face decat sa amplifice gelozia, intrucat persoana geloasa va simti distantarea, instrainarea partenerului.

Simptome :

-          Verificarea buzunarelor partenerului, a telefonului mobil, a agendei, cautarea unor urme de parfum, ruj, fire de par sau alte urme suspecte pe hainele partenerului, a acompania partenerul la urma si a-l astepta la iesire, a-l supraveghea, spiona…

-          Modul de a comunica cu partenerul se schimba : apare chestionarea, insinuarea, testarea validitatii spuselor celuilalt cu anturajul, scene de gelozie, dispute mai mult sau mai putin violente

-          Se incearca impunerea controlului asupra celuilalt cat mai mult posibil, reducerea campului sau de libertate, libertate care poate da ocazia la ‘tentatii’

-          Intensificarea scenariilor imaginative si  interpretarilor gesturilor celuilalt (gesturi, cuvinte, actiuni), proiectarea asupa celuilalt a propriilor emotii si scenarii (din cauza faptului ca gelosul nu le mai poate contine si nu si le asuma)

-          Suspectarea anturajului, a mediului profesional, a necunoscutilor din jur, a vietii sociale a partenerului, unuia chiar a propriilor copii

-          Agitatie interioara si incapacitatea de a mai face ceva in absenta celuilalt

-          Idealizarea partenerului si centrarea asupra acestuia : acesta nu poate fi decat ‘dezirabil’ pentru ceilalti, iar aceasta convingere naste neincrederea vis-a-vis de oricine il poate acrosa

-          Posesivitatea (‘esti doar al meu si nu support dorinta ta de libertate care, oricum, nu se justifica’) intarita de frica de a-si pierde locul privilegiat de langa partener

-          Poate aparea violenta :  amenintari, constrangeri verbale, fizice, sexuale, financiare, agresiuni. Aceste agresiuni vor afecta nu numai partenerul, ci si pe ceilalti membri ai familiei, printre care si copiii.

Gelozia, ca si indicator de valoare

Gelozia devine patologica atunci cand cineva incepe sa-si imagineze diverse lucruri si sa fie suspicios, intruziv, persecutor. Prin urmare, trebuie sa fie calificat inainte de calificare gelozie. De multe ori in mariajul persoanei geloase a aparut o problema, chiar daca aceasta nu tine de infidelitate.

Freud numeste trei tipuri de gelozie :

- primul tip, gelozia normala sau ‘competitiva’, care ar fi consecinta instinctului de proprietate, pe care oricine il poate resimti fata de partenerul sau.

- Al doilea tip, gelozia ‘proiectata’ se manifesta atunci cand o persoana proiecteaza asupra partenerului sau  propriile dorinte de infidelitate.

- Al treilea tip, gelozia numita ‘deliranta’, o forma de paranoia. Verificarea telefonului, a agendei, a buzunarelor partenerului, mirosirea sa la intoarcerea, cautarea de semne suspecte…

Gelozia este semnul unei lipse/diminuari a stimei de sine si al unei instabilitati emotionale.

Primul lucru care ar fi util este acela de a recunoaste comportamentul problematic, a discuta cu partenerul si de a schimba maniera de a relationa, refacand relatia de incredere cu acesta.

De asemeni, lucrul cu sine insusi. Stima de sine scazuta da nastere sentimentului de a nu fi suficient de bun pentru celalalt si, in consecinta, teama de a nu-l pierde ; in acelasi timp timp, persoana geloasa isi subestimeaza capacitatea de a concura cu un potential rival. De asemeni, poate fi prezenta teama de a fi abandonat (pentru acestea ar fi util un demers terapeutic).

Sursa geloziei rezida in mica copilarie, in lipsa primirii iubirii, a atentiei si a validarii (esentiale, de altfel, pentru copil pentru a-si construi o stima de sine si o identitate sanatoasa). In copilul neiubit sau iubit insuficient va naste sentimentul de ‘a nu fi bun de iubit’, de ‘ a nu fi suficient de bun’. El va ramane astfel legat de parinti, din nevoia de a-si umple golul afectiv, iar mai tarziu, prin mecanismul repetitiei, se va crampona de partenerul sau de cuplu, riscand sa izbucneasca in crize de gelozie in orice moment in care partenerul ar da atentie unei alte persoane.

Inconstient, persoana geloasa provoaca cea mai mare temere a sa, ca partenerul sau este infidel, in timp ce ea insasi viseaza la un alt partener, care i-ar da afectiunea si atentia de care e area nevoie. Cu cat partenerul hartuit de intrebari si verificari tinde sa se indeparteze de aceasta, cu atat persoanei geloase ii va scadea increderea in sine si va suferi de nesiguranta, cautand sa devina din ce in ce mai fuzionala cu partenerul sau, care va exprima din ce in ce mai rar sentimentele sale pozitive, pe care persoana geloasa oricum la va pune la indoiala.

Partenerul unei persoane geloase nu ar trebui sa incerce sa o convinga ca nu are motive sa fie geloasa. Acesta trebuie, de asemenea, sa refuze sa intre in acest joc al geloziei si sa nu isi asume responsabilitatea pentru ceea ce nu-i apartine, redandu-i persoanei geloase proiectiile si sentimentele de insecuritate si de lipsa de incredere in sine care ii apartin.

Lucrul cu sine si demersul terapeutic

Persoana geloasa trebuie sa se opreasca din cautarea de indicii care ii alimenteaza gelozia si sa observe si sa respecte, mai degraba, toate semnele iubirii pe care partenerul le nutreste pentru ea, incetand strategiile de autosabotaj. Psihoterapia este de multe ori necesara pentru persoana geloasa ca aceasta sa poata recastiga suficienta de incredere in ea insasi, pentru ca apoi sa aiba incredere in partenerul sau si sa  se abandoneze.

Gelozia este cauza multor drame. Aceasta se refera la conceptul de excluziune. Gelosul isi imagineaza ca este ‘exclus’ din iubirea pe care o simte partenerul sau, pe care il blameaza penru aceasta, considerandu-l autorul nesigurantei si suferintei sale.

Gelozia, ca si emotie complexa implica: frica de a fi abandonat, sentiment de pierdere, furie, invidie, sentimentul de a fi tradat sau umilit. Gelosul, neputand contine acest melanj de emotii, le proiecteaza in partenerul sau, suspicionandu-l de tradare (infidelitate).

Unii cercetatori arata ca gelozia, atunci cand este moderata si controlata, este o emotie necesara, deoarece aceasta se manifesta atunci cand exista o amenintare pentru relatia intima si, in consecinta, ii ajuta sa mentina aceasta relatie. Gelozia patologica care devine de nesuportat si duce la separare, se gaseste mai ales la persoanele care sufera de instabilitate emotionala si nevroza semnificativa.

Oamenii care sunt foarte cooperanti si empatici manifesta gelozia intr-o masura moderata, iar atunci isi pastreaza capacitatea de a vorbi in mod pozitiv, versus a striga, a-si impiedica partenerul de a avea relatii cu exteriorul sau a folosi violenta.

Resimtind nesiguranta in plan emotional, o persoana isi va manifesta gelozia vis-a-vis de toate formele de prietenie manifestate de partenerul sau, chiar fata de proprii copii, cu alte cuvinte, fata de orice sursa care i-ar cere atentie si afectiunea partenerului.

Dat fiind ca o persoana nu poete sta mult cu aceste sentimente de nsiguranta si incertitudine (care sunt pasive), le va converti in manie, in nevoie de a-l controla, in posesivitate (care se manifesta activ).

In consecinta, gelozia nu este un gardian al iubirii, ci mai degraba un distrugator ; gelozia poate exista chiar si in absenta iubirii, atunci cand o pesoana isi detesta partenerul, dar este eglos pe oricine i-ar arata interes

Astfel, gelozia nu este ceea ce tine dragostea este destul de ceea ce-l distruge. Aceasta poate exista, de asemenea, atunci cand nu exista nici o iubire. Un om care uraste sotia sa pot simti gelos atunci cand vede un alt om interesat de ea.

Aceste dificultati relationale si pesonale pot fi usurate atunci cand persoana care se confrunta cu ele recunoaste problema si apeleaza la ajutor specializat ( psihoterapeutic).

De obicei, atunci cand se apeleaza la ajutorul unui psiholog, persoana in cauza considera ca si-a epuizat tentativele de restabilie a increderii in relatie, iar disputele din cuplu sunt din ce in ce mai numeroase, ajungandu-se la culpabilizarea partenerului in fata copiilor sau a anturajului. Actiunile de verificare a partenerului, de a-l suspecta, chestiona, judeca, au devenit deja un comportament obisnuit, iar criza de cuplu risca sa se adanceasca.

Psihoterapeutul va poate ajuta sa va gasiti un nou mod de viata si de interactiune cu partenerul. Pentru aceasta este nevoie de munca de echipa cu psihoterapeutul, motivatia si angajamentul dvs fiind factori determinanti ai reusitei demersului terapeutic. Nu este cazul sa va simtiti rusinati ca apelati la un specialist, pentru ca rolul psihologului nu este acela de a judeca sau de a emite etichete. Se chestioneaza comportamentul si adecvarea lui, si nu valoarea persoanei.

Psihologul va va acompania in munca de explorare, de gasire a sursei suferintei si a problemelor afective si relationale, in acelasi timp cu restabilirea stimei de sine. Odata gasite evenimentele-sursa, resemnificate si restructurate, va duce la rescrierea istoriei personale si descoperirea unui nou mod de a fi, in consecinta a unor noi comportamente, de data aceasta, adaptative, armonizate cu cei din jur.

In acest travaliu interior este nevoie de determinare. Insasi munca de ehipa cu terapeutul va va oferi un model de relatie colaborativa si de incredere.

Comentariile sunt blocate.

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: