psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
blog psiholog bucuresti | Psiholog Bucuresti Carmen POPA

blog psiholog bucuresti


Gelozia excesiva

terapie cuplu, gelozie, gelozia excesivaGelozia excesiva este o emotie intensa de furie si violenta pe fondul unei frici  de a pierde exclusivitatea dragostei celui iubit in favoarea unei alte persoane, frica de obicei, neintemeiata, insa sustinuta si amplificata de scenarii imaginative si suspiciuni legate de situatii cotidiene – intarzieri, apeluri telefonice, priviri, mici cadouri acrodate altora.

Gelosul nu poate suporta sa vada, nici sa-si imagineze cum partenerul ar da atentie altor pesoane. In cazul unei crize de gelozie, negarea sau justificare acestuia nu fac decat sa starneasca si mai mult suspiciuena celuilalt.

…dar care este dinamica geloziei ?

In general gelozia se dezvolta in urma unor experiente de abandon si de privare traite in copilarie si declansate atunci cand persoana geloasa simte ca partenerul sau pare ma putin pasionat sau interesat si investeste mai mult timp in munca, in viata sociala sau in ingrijirea copiilor. Sunt situatii in care gelozia apare in urma unor schimbari semnificative in ritmul de viata al unuia dintre cei doi parteneri (de exemplu, iesirea la pensie a unuia dintre cei doi parteneri, in timp ce celalalt ramane activ, poate activa gelozia ; ar fi necesar ca persoana geloasa sa-si reorganizeze viata, sa-si resemnifice noul statut [care de multe ori e privit ca o pierdere si o stirbire a imaginii de sine]).

Important de retinut este ca ambii parteneri intretin aceasta dinamica din ce in ce mai distructiva : cu cat gelosul isi exprima suspiciunile si cauta sa-si controleze partenerul, cu atat celalalt cauta sa se justifice si sa se desfaca din stransoarea acestuia, comportament ce nu va face decat sa amplifice gelozia, intrucat persoana geloasa va simti distantarea, instrainarea partenerului.

Simptome :

-          Verificarea buzunarelor partenerului, a telefonului mobil, a agendei, cautarea unor urme de parfum, ruj, fire de par sau alte urme suspecte pe hainele partenerului, a acompania partenerul la urma si a-l astepta la iesire, a-l supraveghea, spiona…

-          Modul de a comunica cu partenerul se schimba : apare chestionarea, insinuarea, testarea validitatii spuselor celuilalt cu anturajul, scene de gelozie, dispute mai mult sau mai putin violente

-          Se incearca impunerea controlului asupra celuilalt cat mai mult posibil, reducerea campului sau de libertate, libertate care poate da ocazia la ‘tentatii’

-          Intensificarea scenariilor imaginative si  interpretarilor gesturilor celuilalt (gesturi, cuvinte, actiuni), proiectarea asupa celuilalt a propriilor emotii si scenarii (din cauza faptului ca gelosul nu le mai poate contine si nu si le asuma)

-          Suspectarea anturajului, a mediului profesional, a necunoscutilor din jur, a vietii sociale a partenerului, unuia chiar a propriilor copii

-          Agitatie interioara si incapacitatea de a mai face ceva in absenta celuilalt

-          Idealizarea partenerului si centrarea asupra acestuia : acesta nu poate fi decat ‘dezirabil’ pentru ceilalti, iar aceasta convingere naste neincrederea vis-a-vis de oricine il poate acrosa

-          Posesivitatea (‘esti doar al meu si nu support dorinta ta de libertate care, oricum, nu se justifica’) intarita de frica de a-si pierde locul privilegiat de langa partener

-          Poate aparea violenta :  amenintari, constrangeri verbale, fizice, sexuale, financiare, agresiuni. Aceste agresiuni vor afecta nu numai partenerul, ci si pe ceilalti membri ai familiei, printre care si copiii.

Gelozia, ca si indicator de valoare

Gelozia devine patologica atunci cand cineva incepe sa-si imagineze diverse lucruri si sa fie suspicios, intruziv, persecutor. Prin urmare, trebuie sa fie calificat inainte de calificare gelozie. De multe ori in mariajul persoanei geloase a aparut o problema, chiar daca aceasta nu tine de infidelitate.

Freud numeste trei tipuri de gelozie :

- primul tip, gelozia normala sau ‘competitiva’, care ar fi consecinta instinctului de proprietate, pe care oricine il poate resimti fata de partenerul sau.

- Al doilea tip, gelozia ‘proiectata’ se manifesta atunci cand o persoana proiecteaza asupra partenerului sau  propriile dorinte de infidelitate.

- Al treilea tip, gelozia numita ‘deliranta’, o forma de paranoia. Verificarea telefonului, a agendei, a buzunarelor partenerului, mirosirea sa la intoarcerea, cautarea de semne suspecte…

Gelozia este semnul unei lipse/diminuari a stimei de sine si al unei instabilitati emotionale.

Primul lucru care ar fi util este acela de a recunoaste comportamentul problematic, a discuta cu partenerul si de a schimba maniera de a relationa, refacand relatia de incredere cu acesta.

De asemeni, lucrul cu sine insusi. Stima de sine scazuta da nastere sentimentului de a nu fi suficient de bun pentru celalalt si, in consecinta, teama de a nu-l pierde ; in acelasi timp timp, persoana geloasa isi subestimeaza capacitatea de a concura cu un potential rival. De asemeni, poate fi prezenta teama de a fi abandonat (pentru acestea ar fi util un demers terapeutic).

Sursa geloziei rezida in mica copilarie, in lipsa primirii iubirii, a atentiei si a validarii (esentiale, de altfel, pentru copil pentru a-si construi o stima de sine si o identitate sanatoasa). In copilul neiubit sau iubit insuficient va naste sentimentul de ‘a nu fi bun de iubit’, de ‘ a nu fi suficient de bun’. El va ramane astfel legat de parinti, din nevoia de a-si umple golul afectiv, iar mai tarziu, prin mecanismul repetitiei, se va crampona de partenerul sau de cuplu, riscand sa izbucneasca in crize de gelozie in orice moment in care partenerul ar da atentie unei alte persoane.

Inconstient, persoana geloasa provoaca cea mai mare temere a sa, ca partenerul sau este infidel, in timp ce ea insasi viseaza la un alt partener, care i-ar da afectiunea si atentia de care e area nevoie. Cu cat partenerul hartuit de intrebari si verificari tinde sa se indeparteze de aceasta, cu atat persoanei geloase ii va scadea increderea in sine si va suferi de nesiguranta, cautand sa devina din ce in ce mai fuzionala cu partenerul sau, care va exprima din ce in ce mai rar sentimentele sale pozitive, pe care persoana geloasa oricum la va pune la indoiala.

Partenerul unei persoane geloase nu ar trebui sa incerce sa o convinga ca nu are motive sa fie geloasa. Acesta trebuie, de asemenea, sa refuze sa intre in acest joc al geloziei si sa nu isi asume responsabilitatea pentru ceea ce nu-i apartine, redandu-i persoanei geloase proiectiile si sentimentele de insecuritate si de lipsa de incredere in sine care ii apartin.

Lucrul cu sine si demersul terapeutic

Persoana geloasa trebuie sa se opreasca din cautarea de indicii care ii alimenteaza gelozia si sa observe si sa respecte, mai degraba, toate semnele iubirii pe care partenerul le nutreste pentru ea, incetand strategiile de autosabotaj. Psihoterapia este de multe ori necesara pentru persoana geloasa ca aceasta sa poata recastiga suficienta de incredere in ea insasi, pentru ca apoi sa aiba incredere in partenerul sau si sa  se abandoneze.

Gelozia este cauza multor drame. Aceasta se refera la conceptul de excluziune. Gelosul isi imagineaza ca este ‘exclus’ din iubirea pe care o simte partenerul sau, pe care il blameaza penru aceasta, considerandu-l autorul nesigurantei si suferintei sale.

Gelozia, ca si emotie complexa implica: frica de a fi abandonat, sentiment de pierdere, furie, invidie, sentimentul de a fi tradat sau umilit. Gelosul, neputand contine acest melanj de emotii, le proiecteaza in partenerul sau, suspicionandu-l de tradare (infidelitate).

Unii cercetatori arata ca gelozia, atunci cand este moderata si controlata, este o emotie necesara, deoarece aceasta se manifesta atunci cand exista o amenintare pentru relatia intima si, in consecinta, ii ajuta sa mentina aceasta relatie. Gelozia patologica care devine de nesuportat si duce la separare, se gaseste mai ales la persoanele care sufera de instabilitate emotionala si nevroza semnificativa.

Oamenii care sunt foarte cooperanti si empatici manifesta gelozia intr-o masura moderata, iar atunci isi pastreaza capacitatea de a vorbi in mod pozitiv, versus a striga, a-si impiedica partenerul de a avea relatii cu exteriorul sau a folosi violenta.

Resimtind nesiguranta in plan emotional, o persoana isi va manifesta gelozia vis-a-vis de toate formele de prietenie manifestate de partenerul sau, chiar fata de proprii copii, cu alte cuvinte, fata de orice sursa care i-ar cere atentie si afectiunea partenerului.

Dat fiind ca o persoana nu poete sta mult cu aceste sentimente de nsiguranta si incertitudine (care sunt pasive), le va converti in manie, in nevoie de a-l controla, in posesivitate (care se manifesta activ).

In consecinta, gelozia nu este un gardian al iubirii, ci mai degraba un distrugator ; gelozia poate exista chiar si in absenta iubirii, atunci cand o pesoana isi detesta partenerul, dar este eglos pe oricine i-ar arata interes

Astfel, gelozia nu este ceea ce tine dragostea este destul de ceea ce-l distruge. Aceasta poate exista, de asemenea, atunci cand nu exista nici o iubire. Un om care uraste sotia sa pot simti gelos atunci cand vede un alt om interesat de ea.

Aceste dificultati relationale si pesonale pot fi usurate atunci cand persoana care se confrunta cu ele recunoaste problema si apeleaza la ajutor specializat ( psihoterapeutic).

De obicei, atunci cand se apeleaza la ajutorul unui psiholog, persoana in cauza considera ca si-a epuizat tentativele de restabilie a increderii in relatie, iar disputele din cuplu sunt din ce in ce mai numeroase, ajungandu-se la culpabilizarea partenerului in fata copiilor sau a anturajului. Actiunile de verificare a partenerului, de a-l suspecta, chestiona, judeca, au devenit deja un comportament obisnuit, iar criza de cuplu risca sa se adanceasca.

Psihoterapeutul va poate ajuta sa va gasiti un nou mod de viata si de interactiune cu partenerul. Pentru aceasta este nevoie de munca de echipa cu psihoterapeutul, motivatia si angajamentul dvs fiind factori determinanti ai reusitei demersului terapeutic. Nu este cazul sa va simtiti rusinati ca apelati la un specialist, pentru ca rolul psihologului nu este acela de a judeca sau de a emite etichete. Se chestioneaza comportamentul si adecvarea lui, si nu valoarea persoanei.

Psihologul va va acompania in munca de explorare, de gasire a sursei suferintei si a problemelor afective si relationale, in acelasi timp cu restabilirea stimei de sine. Odata gasite evenimentele-sursa, resemnificate si restructurate, va duce la rescrierea istoriei personale si descoperirea unui nou mod de a fi, in consecinta a unor noi comportamente, de data aceasta, adaptative, armonizate cu cei din jur.

In acest travaliu interior este nevoie de determinare. Insasi munca de ehipa cu terapeutul va va oferi un model de relatie colaborativa si de incredere.

Gelozia

gelozia cupluGelozia, asa numita parte intunecata a iubirii, cand devine maladiva, poate umbri sau chiar intuneca istoria unui cuplu, devenind o povara atat pentru cel gelos, cat si pentru partenerul sau de cuplu.

…dar, sa o luam cu inceputul.
Gelozia este si ea una dintre emotiile umane, larg ‘raspandita’, fiind asociata cu iubirea, uneori ca o conditie a iubirii adevarate, asa cum o intalnim in folclorul cotidian (‘nu poti sa iubesti fara sa fii gelos’, si viceversa ‘daca nu esti gelos, nu iubesti’). Ca si cu orice emotie, lucrul cu ea nu presupune eliminarea ei – fiind gestionata adecvat, ea poate fi folosita constructiv atunci cand serveste la exprimarea sentimentelor si a nevoilor personale. Exprimata cu respect si onestitate, poate deveni o expresie a afectiunii si interesului manifestat fata de celalalt.

Ea are ‘rolul’ de a semnala o nevoie individuala frustrata si obstacolele care impiedica satisfacerea ei.

Spre deosebire de gelozie – ca emotie umana, gelozia aflata in exces duce la comportamente destructive (agresivitate continua, hartuire, irationalitate, suspiciuni, manipulari, spionarea partenerului de cuplu…), avand consecinte nefaste.

Gelozia excesiva poate aparea si la barbati si la femei. Ea indica o problema majora legata de stima de sine, ceea ce va duce la aparitia unui sentiment de insatisfactie si insecuritate. Gelosul va suferi pe termen lung si cu cat partenerului ii va fi din ce in ce mai greu sa-i faca fata si sa ii raspunda cu intelegere, alegand fie sa se retraga si sa se instraineze de partenerul gelos, fie sa raspunda cu agresivitate, cu atat gelosul va gasi suspiciunile sale ‘motivate’.

Este important de constientizat spirala negativa angrenata de gelozia excesiva : insecuritatea va genera insecuritate. Cu cat gelosul va tinde sa-si demonstreze motivele insecuritatii celor din jur, cu atat relatiile cu ceilalti se vor deteriora, iar stima de sine va scadea. Concentrarea asupra conflictului [cu celalalt] si ingustarea culoarului spatio-temporal perceptiv vor duce la scaderea contactului persoanei geloase cu lumea din jur (si cu realitatea). Gelosul va fi prins in capcana propriilor scenarii imaginative – a suspiciunilor (‘nu ma suna pentru ca…’). Neputand sa-si implineasca singur carentele afective, gelosul se va centra pe persoana celuilalt, asupra caruia va proiecta si tansfera propriile temeri si scenarii, ce se vor amplifica odata cu noile reprezentari ale situatiilor de viata (‘aha, nu ma suna. Las’ ca sun eu. Il/o sun si sun, dar nu-mi raspunde. Cum sa-mi raspunda cand e ocup/ocupata cu…’ ). Si asupra noilor situatiide viata, gelosul va va proiecta propriile scenarii si temeri, ceea ce va duce la o escaladare a emotiilor si a conflictului. Gelozia nu va mai fi normala pentru ca, pentru persoana geloasa, a devenit un comportament obisnuit, iar gelosul va fi prins in aceasta spirala negativa, osciland itnre iubire si ura, intre realitate si propriile proiectii.
Gelozia fara confruntrare si intelegere nu va inceta. E nevoie sa se schimbe ceva nu doar in partener cat, si mai ales, in cel gelos.

Cateva chei pentru remedierea geloziei excesive :
- Recladiti relatia de incredere cu partenerul dvs. Scrieti impreuna cu partenerul, separat fiecare pe o foaie, ce presupune relatia de increde in cuplu. Cautati sa negociati reguli de comun acord

- Identificarea si acceptare propriilor temeri : luati-va un moment pentru dvs si priviti-va situatia din perspectiva unei persoane straine, a unui martor. Uitandu-va la filmul cu dvs actorul, care joaca rolul unei persoane geloase, ce parere aveti despre acest personaj si despre situatia in care se afla?

- Recastigati incredere in dvs. Concentrati-va asupra calitatilor dvs, asupra realizarilor dvs. Intrebati-va prietenii ce apreciaza la dvs. In situatii extreme, puteti lua in considerare apelarea la ajutorul unui psiholog

Psihosomatica si familia

psihosomatcaUnul din postlatele fundamentale ale dualismului, ramas mostenire de la Rene Descartes, afirma ca exista o deosebire fundamentale intre minte si materie, intre minte si corp.

Diferentiere s-a adancit odata cu divizarea intre stiinte a obiectului de studiu: medicina a preluat corpul si somaticul, in timp ce psihologia si-a insusit psihicul.

Acest dualism intre minte si corp nu face decat sa diminueze sansele bolnavului la recuperare si sa-i limiteze solutille la una din cele abordari in locul uneia holistice, care sa tine cont de unitatea corp-minte a fiintei umane si care sa urmareasca obtinerea si mentinerea unei stari de sanatate globale, fizice si psihice. Vorba latinului ‘mens sana in corpore sano’ – minte sanatoasa in corp sanatos.

Fie empiric, fie stiintific, s-a constatat insa existenta unor relatii intre corp si mediu, astfel ca o modificare emotionala a mediului exterior, de exemplu, a climatului familial, este capabila sa produca unei persoane o reactie biologica, starea corpului aflanduse- astfel la intersectia dintre biochimie, psihic si mediu.

Asa cum orice sistem tinde catre o anumita stare de echilibru, si in cadrul sistemului familial membrii sai adopta comportamente adaptative sau maladaptative  pentru a mentine familia intr-o stare de echilibru sau pseudoechilibru, valoarea unui comportament depinzand mai mult de sensul pe care i-l da familia, fie acesta explicit sau implicit, subinteles, decat de ‘importanta’ sau durata.

Echilibrul sistemului fiind unul dinamic si dat fiind ca temporalitatea unui comportament nu presupune faptul ca acesta va primi continuu aceeasi semnificatie, o stare de aparent echilibru poate ascunde, fapt, o clatinare structurala a esafodajului sistemului. Astfe, daca un comportament tolerat (de exemplu, obezitatea de generatii) pana la un anumit moment, devine o problema, inseamna ca dinamica familiala impune o schimbare si o resemnificare a acestuia. Cu cat inradacinarea unui comportament este mai mare, cu atat fortele angrenate intr-o astfel de schimbare de profunzime sunt mai mari, iar situatia putand fi una de criza.

Exista trei ‘medii’ prin care se exprima suferinta : corp, comportament si vorbire.

Eczema, o afectiune psihosomatica, pare sa coincida cu un sistem familial patologic incalcit, caracterizat de un grad ridicat de implicare si atasament reciproc, reflectate in incalcarea granitelor si a spatiului personal, interdependenta, granite fragile in subsistemele familiale. Un moment de cumpana in echilibrul familial, precum divortul parintilor, poate schimba modul de expresie al patologiei copilului, acesta putand trece de la eczema la depresie – o noua expresie a suferintei, un mod nou de procesare psihica – depresia fiind mai curand cauzata de aceasta modalitate de a metaboliza conflictele interpesonale sau intrapsihice.

In astfel de situatii, o familie poate fi ajutata sa implementeze ‘meta’comunicarea.

(va continua)

 

Grup de NLP

grup NLP, constient, subconstient, inconstient…stiai ca numai 1/10 dintr-un iceberg este vizibil ?  Acest principiu se aplica si  psihicului nostru.
Ti-ar placea sa ai acces la partea de 9/10, a mecanismelor inconstiente ?

Astazi poti sa faci aceasta cu ajutorul NLP-ului, un concept devenit extrem de puternic, recunoscut la scara globala datorita eficientei sale si a utilitatii in viata personala, sociala, profesionala.

Contactul cu NLP este unul marcant, de profunzime si iti va schimba perspectiva si intelegerea pe care o ai asupra ta si asupra modului in care functionezi tu si cei din jur, punandu-ti la dispozitie un ghid cu instructiuni de utilizare a sistemului intern de operare – mintea.

Iti propun sa iti imbogatesti tolba de instrumente adaugand unelte utile, aplicabile cotidian, care sa te ajute sa iti aliniezi nevoile, comportamentul si actiunile, cat si gandirea si limbajul, transformandu-ti modul in care abordezi si iti prestezi activitatile intr-unul eficient, tintit si in acord cu ceea ce esti sau cu ceea ce vrei sa devii. Cum anume ?

…pentru ca timpul tau e valoros, am conceput pentru tine doua variante de participare:
un workshop structurat sau un grup de NLP in care sa afli informatii si sa le si exersezi, asimilarea si intelegerea lor practica facilitandu-ti tranzitia in procesul invatarii, de la notiuni teoretice la aplicatii si abilitati.

Daca vrei sa intelegi, actioneaza!
Informatiile capata valoare pe masura intelegerii utilizarii lor.

Vom parcurge impreuna:

  • Procesarea informatiilor:
    • Sistemele de reprezentare  – ce sunt si cum sa le identificam.
      Traducerea si transpunerea lor.
    • Submodalitatile sau “condimentele” experientei noastre
    • Calibrarea raspunsurilor non-verbale.

Semnalele de accesare ale ochilor – identificarea modului de procesare a informatiillor

  • Schema procesarii si reprezentarii informatiilor. Intelegerea procesului comunicarii si al comportamentului
  • Cum sa gestionam emotiile – triada limbaj corporal-focalizare-limbaj verbal
  • Recuperarea si clarificarea informatiilor:
    • Cele trei legi ale limbajului – cum functioneaza limbajul
    • Paternuri lingvistice de recuperare a informatiilor din structura de profunzime
    • Crezuri, valori, reguli – esafodajul comportamentului
      Ciclul crez-actiune-rezultat
    • Gruparea informatiilor. Dezvoltarea semnificatiei
    • Reincadrarea sau modificarea modului de a percepe un eveniment.
      Reincadrarea contextului. Reincadrarea continutului
    • De ce actionam – comportament, intentie, valori

…click aici pentru detalii

Interviul de angajare

…Succes la puterea A    suCCCesA interviu angajare, munca

Piata muncii este o piata concurentiala. Esti tanar absolvent si te intrebi cum sa razbati ? Te-ai saturat ca aplicatia ta sa fie nevizualizata sau respinsa ? Vrei sa ajungi mai rapid in atentia potentialilor angajatori? Te simti nesigur, nepregatit, anxios ? Toate acestea sunt cauzate, in buna masura, de lipsa informarii si a practicii.

Ia initiativa. Ai acum la indemana un workshop conceput atat ca un ghid de informare, cat si de utilizare: capeti informatii si inveti sa le utilizezi.

 

Astazi succesul se scrie cu trei C. Fii :

Constiincios. Cunoaste job-ul pentru care aplici. Cunoaste compania. Pregateste-te pentru interviul de angajare

Competitiv.   Tu esti Oferta de munca – descopera ce ai de oferit. Devino orfetant. Competente proprii si  criterii esentiale ale jobului pentru care aplici.

Convingator. De asta esti la interviu. Invata sa fii congruent in comunicare. Aliniaza-ti stare interioara, intentia si actiunea.

si…

Atitudine.     Ce pozitie adopti si ce rol imbraci la interviu ? Construieste incredere si interes.

                  si vei obtine  suCCCes -  formula succesului tau !

 Topic Modul 1:

Iesi in evidenta :

  • Scrisoarea de intentie. Structura, continut, impresie.
  • CV-ul. Invata sa-ti evidentiezi abilitatile si experienta. Creaza impresie si construieste interes.

Pregateste-te. Si un campion se pregateste:

  • Cunoaste job-ul pentru care aplici. Criterii esentiale, criteria dezirabile.
  • Cunoaste compania si intervievatorul.
  • Cunoaste-te pe tine insuti. Modelul Iceberg al competentelor. Competente vizibile, competente aflate sub suprafata vizibila.

Topic Modul 2:

Sustine interviul. Fii convingator :

  • Tipuri de interviu.
  • Tipuri de intrebari. Intrebari speciale: intrebari-capcana, intrebari stresante, intrebari  situationale – cum sa le folosesti in avantajul tau.  Ce intrebari sa formulezi la randul tau.
  • Comunicarea verbala si nonverbala din timpul interviului. Congruenta.
  • Discursul personal : concepe, structureaza, performeaza. Asigura consistenta. Construieste harta competentelor si potriveste propriile competente cu cele ale job-ului.
  • Atitudine : valoare personala, rol, pozitie. Prezenta si impresie. Construieste incredere si interes.

Exercitii, simulari de caz, script-uri de interviu, discutii 1on1
-  o experienta utila garantata

Date organizatorice :

Grup : 6 persoane

Durata : 3 ore

Investitie: 65lei 35 lei/Modul 1, 90lei 60 lei/Modul 2

…click aici pentru detalii

 

Imaginea corporala

tulburari alimentareImaginea corporala este un concept care se refera la sentimentele, atitudinea si perceptiile vis-a-vis de propriul corp (forma, dimensiuni, greutate) si de aspectul fizic. S-a dovedit deja ca imaginea corporala este un factor important in dezvoltarea tulburarilor alimentare, dereglarea acesteia marind riscul aparitiei infometarii si bulimiei.

Imaginea corporala poate fi evaluata pe cateva niveluri ale sale:

-          Nivelul perceptiv (imaginea corporala perceptiva): perceptia imaginii corporale arata cat de acurat isi estimeaza persoana dimensiunile corporale. Uneori aceasta perceptie poate sa nu fie o reprezentare corecta a realitatii, de exemplu, o persoana se poate percepe a fi ‘grasa’ cand, in realitate poate fi sub greutatea normala.

-          Nivelul afectiv (imaginea corporala afectiva): nivelul de satisfactie/nemultumire pe care il experimenteaza persoana, vis-a-vis de aspectul fizic, greutate, forma, parti ale corpului. Pot exista lucruri pe care o persoana sa le placa sau displaca referitor la modul in care arata

-          Nivelul cognitiv (imaginea corporala cognitiva): gandurile si convingerile pe care le are o persoana vis-à-vis de imaginea corporala si de importanta acesteia in definirea de sine. Cateva exemple: ‘sunt prea gras/mare’, ‘cu cat sunt mai slaba, cu atat sunt mai frumoasa’, ‘cu cat imi dezvolt mai mult muschii, cu atat arat mai bine’, ‘trebuie mereu sa fiu in standarde’, ‘trebuie sa arat perfect, de fiecare data’,…

-          Nivelul comportamental: actiunile pe care le intreprinde persoana, determinate de celelalte niveluri ale imaginii corporale. Pot fi comportamente distructive, precum tulburarile alimentare, exercitiile excesive (cu scopul de a schimba aspectul fizic), izolarea (cu scopul de a evita expunerea la privirile celorlalti).

Am putea include in acest dereglari ale imagini de sine nemultumirea constanta fata de aspectul fizic, supra-investirea aspectului fizic, ca importanta, in identitatea de sine.

Ce anume determina o persoana sa se focalizeze intr-atat asupra aspectului fizic, incat ajunge sa-si cauzeze chiar  probleme de sanatate?

-          Promovarea de catre moda si de catre media a unor imagini nerealiste si foarte stilizate de frumusete si a modelului de femeie filiforma/barbat musculos ca tipare ideale sau ‘forme perfecte’, precum  si supra-investirea aspectului fizic (suntem bombardati continuu cu mesaje de tipul forme perfecte = succes, fericire, iubire, si cine nu-si doreste sa fie acceptat, iubit, implinit?)

-          Influenta familiei, prietenilor, persoanelor semnificative, colegilor asupra modului in care o persoana se percepe (e.g., feedback-ul negativ, ironia, apropo-urile, ‘glumitele’), asupra valorilor si modelelor de viata (e.g. membri din familie care tin diete in mod repetat pentru pierderea in greutate, controlul strict al caloriilor, centrarea pe aspectul fizic, convingerile si valorile promovate de families i de mediu…)

-          Daca aspectul fizic este folosit excesiv ca sursa a definirii de sine, atunci persoana in cauza se vede nevoita sa se incadreze standardelor de frumusete promovate

Demersul terapeutic pentru tulburarile alimentare trebuie sa tina cont de aceste dereglari ale imaginii corporale si de nivelul stimei de sine.

Ghid Self-Help:

-          Centrati-va pe calitati, pe abilitati, pe talente si dati-le valoare. Astfel stima de sine va avea si alte ‘surse’, nu doar aspectul fizic si veti invata sa va acceptati, sa va apreciati pe de-a intregul, ca persoana, si nu doar din punct de vedere fizic.

-          Evitati dialogul interior autocritic, negativ. Spuneti-va mesaje pozitive zilnic (de apreciere, de felicitare…)

-          Evitati raportarea la modelele ideale promovate, precum si compararea cu altii. Fiecare este unic. Invatati sa va apreciati unicitatea – diferentele va fac special. Deveniti constient de diversitatea formelor corporale din jurul vostru. Asa cum nu putem avea toti aceeasi inaltime, nu putem avea nici aceeasi greutate sau forma a corpului. Diversitatea este normala

-          Inainte sa acceptati un standard de frumusete, chestionati-l; in ce ‘masura’ vi s-ar potrivi?

-          Setati-va scopuri pozitive si sanatoase ( e.g. o stare de sanatate buna, o conditie fizica buna), in locul celor centrate pe pierderea greutatii, care pot aduce cu sine frustrare; la urma urmei, cine isi doreste sa piarda?

Daca te simti nemultumita/nemultumit de propriul corp sau observe ca incepi sa dezvolti obiceiuri nesanatoase de hranire sau de practicare a exercitiilor fizice, apelarea la serviciile psihologice poate fi o idee buna. Un demers terapeutic te poate ajuta, printre altele, sa schimbi convingerile negative si comportamentele legate de imaginea corporala. Imaginea corporala nu este decat unul din elementele de sprijin ale stimei de sine, iar masura importantei pe care i-o acordati spune ceva despre Dvs. Este util sa constientizati si sa intelegeti propriile mecanisme de legatura dintre imaginea coporala si stima de sine, mecanisme inconstiente ce intretin comportamentele distructive care nu sunt decat partea vizibila.

Abuzul verbal in cuplu

abuzul verbalSe stie ca cuvintele au putere. Chiar daca ele nu lasa cicatrici vizibile, durerea cauzata de un abuz verbal este profunda, de durata, iar recuperarea poate fi foarte provocatoare, cu atat mai mult cu cat exista obstacole mentinute chiar de victima.

Relatiile abuzive verbal rareori se imbunatatesc de la sine, de obicei ducand la ruptura relatiei sau, in cazul in care relatia continua, abuzul verbal escaladeaza in abuz fizic.

Abuzul verbal nu are loc la inceputul relatiei sau doar ocazional, insotit fiind de pareri de rau, de scuze si de promisiuni.

De multe ori, dupa casatorie, partenerii sunt luati prin surprindere de schimbarea comportamentului partenerului de viata – acesta nu mai simte nevoia sa se controleze. Mai mult, de teama de a nu pierde controlul simte nevoia sa controleze si sa arate cine este ‘seful’.

Abuzul verbal include: critica consecventa, insulta, umilirea, ironia, tipatul, acuzatul, reprosul, injuratul. Acest comportament, ca orice forma de abuz, este o modalitate de a mentine controlul si de a manifesta puterea asupra partenerului de relatie. Abuzatorul demonstreaza, argumenteaza si se poarta ca si cum celalalt e cauza tuturor problemelor, intotdeauna, iar partenerul-tinta este invinuit, ignorant, insultat, umilit incat acesta, supus continuu la tirul acuzelor si invinuirilor, ajunge sa fie confuz  fata de sine si fata de relatie.

Aceasta forma de abuz este deseori subtila, iar controlul creste cu timpul, astfel incat victima invata sa se adapteze gradual la comportamentul ‘justificat’ al partenerului. Dat fiind ca acesta din urma neaga comportamentul abuzator, considerandu-l a fi justificat si indreptatit, si cu atat mui mult cu cat victima nu ar avea suficienta incredere in sine, aceasta ajunge sa creada ca se inseala asupra perceptiei de a fi abuzata si invata sa ignore lipsa respectului aratata de celalalt.

Uneori victima crede ca ea este de vina si a fi cauza furiei si a comportamentului celuilalt, aceasta responsabilizare gresita facandu-l sa se centreze asupra comportamentului propriu si nu asupra comportamentului neadecvat al celuilalt, si sa-si puna intrebari de genul ‘ce e gresit la mine?’, ‘ce e in neregula cu mine?’. Astfel de intrebari, ascunzand presupunerea ca ceva este in neregula cu sine, ajung, in timp, sa submineze increderea e sine, imaginea de sine, stima de sine.

Un alt obstacol ar fi ca victima nu are un model de relatie sanatoasa cu care sa-si compara propria relatie de cuplu, uneori chiar, putem gasi la aceasta convingeri interioare precum ‘barbatul dicteaza’, ‘barbatul e seful’, ‘femeia trebuie sa fie supusa. Toate femeile din familia mea au fost supuse – mama, bunica, sora.’

…si, in afara de toate acestea, este posibil ca victima sa nu se fi intrebat: ‘sunt oare abuzata verbal?’

Ce puteti face daca va gasiti intr-o astfel de situatie?

In primul rand, nu sunteti singura. Abuzul verbal este una din situatiile commune care au loc in spatele usilor inchise.

De asemeni, tinand ascuns acest abuz, nu va serveste nici Dvs, nici partenerului protejat. Este o situatie daunatoare atat pentru Dvs, partenerului, relatiei de cuplu, cat si copiilor. Aceasta inseamna ca trebuie facut ceva, iar schimbarea nu o sa apara adoptand atitudinea submisiva in fata abuzului sau cea de resemnare.

De obicei, adoptarea acestei atitudini are loc atunci cand considerati ca nu aveti decat doua optiuni: fie sa ramaneti in relatie si sa fiti obedienta; fie sa rupeti relatia. Pasul intai este sa va reconsiderati  optiunile si cu siguranta nu sunt doar acestea doua.

Puteti apela la un consilier de cuplu sau de familie, la consilierea pastorala sau la un prieten de incredere. Important este sa ralizati ceea ce puteti face si nu ceea ce nu puteti face, si sa actionati corespunzator.

Investigati-va propriile opinii, sentimente, nevoi. Aveti curajul, in prima faza, sa vi le recunoasteti si asumati cel putin fata de sine insusi. In acest mod, imaginea de sine va incepe sa se recontureze si sa va dea incredere si forta interioara. Mergeti la grupuri de suport, la grupuri de dezvoltare personala, dezvoltati noi abilitati si cautati sa fiti mai autonoma. In pasul urmator, sustineti-va opiniile, comunicati-va parerile si nevoile.

Gasiti cateva paternuri de comunicare in articolul Gestionarea conflictului in relatia de cuplu.

Recurgand la servicii specializate, demersul terapeutic nu o sa fie neaparat unul simplu sau usor. Abuzul are radacini adanci in paternuri invechite de gandire si de comportament. Insusirea si aplicarea unor paternuri de comunicare nu este decat varful icebergului, insa este partea vizibila si cea aflata la indemana Dvs.

 

Abuzul in relatiile intime

abuzul in relatiile intimeIn mod ideal, o relatie intima este hranitoare, implinitoare, suportiva, protectiva si sigura pentru ambii parteneri implicati in relatie. Din nefericire, unii se comporta in mod abuziv, cauzand partenerului  de relatie prejudicii si durere sufleteasca si chiar fizica.

Au fost clasificate cateva tipuri de abuz ce pot avea loc intr-o relatie intima, insa exista si cazuri in care sunt prezente doua sau mai multe forme de abuz. Abuzul emotional poate precede, avea loc odata cu, sau urma un abuz fizic sau sexual. Este dificil de separat abuzul emotional de celelalte forme de abuz. intrucat acestea produc reactii emotionale si rani psihice; totusi acestea pot avea loc si separat.

Functia unui abuz fizic sau sexual este de a stabili dominanta si controlul celuilalt partener.

Aceste tipuri de abuz includ:

-          Abuzul verbal: utilizarea unui limbaj jignitor, prin insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare

-          Abuzul emotional: actiuni verbale sau nonverbale folosite pentru a-l rani emotional pe celalalt, a-l ameninta, a-l teroriza, fara a implica forta fizica; procesul continuu de a diminua si distruge imaginea si stima de sine a celuilalt (umilirea, jignirea).

Iata cateva din comportamentele percepute ca abuz emotional: impunerea vointei sau a controlului personal (de exemplu,  interdictia de a parasi casa singur, controlul strict al programului personal, urmarire telefonului sau emailului personal), a face gesturi amenintatoare (a flutura pumnul in directia partenerului, a lovi cu pumnul sau piciorul mobile sau peretii…), amenintari de a parasi relatia/ ucide/sinucide, amenintarea cu violenta asuapra copiilor, a impune celuilalt propriile decizii asupra relatiei, familiei sau persoanei celuilalt, , urmarirea partenerului, accese de gelozie sau suspiciune, constrangeri de orice fel

-          Abuzul fizic (agresiunea fizica, violenta domestica): actiuni facute cu intentia sau percepute cu intentia de a cauza durere fizica sau prejudicii fizice. Aceasta categorie include un interval de la actiuni ‘minore’, precum palmuitul, pana la ranirea grava sau omorarea celuilalt. Abuzul fizic poate avea loc o data, sporadic sau sa fie repetitiv sis a escaladeze in timp ca severitate.

Include: palmuitul, lovitul celorlalte zone ale corpului celuilalt, trasul de par, muscat, imbrancit, taiere, ardere, lovitul cu obiecte, a-l trage pe celalalt pe podea sau pe scari, a-l lega restrictionandu-i capacitatea de actiune sau vointa, a-l inchide intr-un spatiu strampt, a inabusi, a strange de gat…

-          Abuzul sexual (seul fara constimtamant, violul, asaltul sexual): include violul marital, supunerea la un act sexual cu o alta persoana, asaltul fizic asupra zonelor sexuale ale corpului celuilalt, a impune celuilalt activitati sexuale cu care acesta nu este confortabil sau nu le consimte, refuzul de a folosi un prezervativ atunci cand exista riscul transmitearii unei BTS, fortarea la prostitutie sau la activitati sexual non-consesnsuale cu alte presoane, sadomasochism…

-          Izolarea sociala: poate fi considerata o forma  de abuz emotional. Presupune interferarea sau distrugerea relatiilor de suport ale celuilalt, pentru a-l face pe acesta complet dependent de partenerul abuzator. Pe langa aceasta, izolarea sociala il protejeaza pe abuzator, intrucat victim pierde contactul cu ceilalti. Comportamentele abuzice include: a fi gelos/suspicios pe reteaua de prieteni, pe contactele celuilalt, indepartarea si izolarea partenerului de familia acestuia, impiedicarea partenerului de a avea o viata sociala, de a avea acces la munca, la ingrijire medicala sau la orice tip de ajutor, instigarea cunoscutilor comuni impotriva celuilalt…

-         Abuzul economic: interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor personale, restrictionarea accesului sau folosirii bunurilor commune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, incusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar

Daca considerati ca va aflati intr-o relatie abuziva,  cautati suportul familiei si al prietenilor de incredere si cereti ajutorul autoritatilor capabile sa va ofere ajutor.

Puteti sa va adresati Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) de sector, Politiei Romane.

Alte linku-ri si informatii utile:

Asociatia umanitara Anais : http://www.asociatia-anais.ro/

Agentia ADRA conduce Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADR: http://adra.ro/?s=violenta+domestica

Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea – Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81 (informatie preluata de pe site-ul politiaromana.ro)

Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Lege nr. 25/2012

Citat din Legea nr. 25/2012, Articolul I.6:

“6. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 4
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violentei in familie si pentru preintampinarea unor situatii de incalcare repetata a drepturilor fundamentale ale victimelor violentei in familie.
(2) Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violentei in familie, potrivit competentelor ce le revin, dupa caz, cu privire la:
a) institutiile si organizatiile neguvernamentale care asigura consiliere psihologica sau orice alte forme de asistenta si protectie a victimei, in functie de necesitatile acesteia;
b) organul de urmarire penala la care pot face plangere;
c) dreptul la asistenta juridica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite;
e) drepturile procersuale ale persoanei vatamate, ale partii vatamate si ale partii civile;
f) conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de catre stat, potrivit legii.”   ”

 

Gestionarea conflictului in relatia de cuplu

gestionarea conflictuluiGestionarea conflictului

Conflictul in sine nu este o problema, ci modul in care este gestionat. De asemeni, evitarea continua a conflictelor in relatia de cuplu conduce, cu timpul, la scaderea nivelului de satisfactiei si a intimitatii, prin distantarea si lipsa comunicarii pe care le poarta cu sine.

De fiecarea data cand cei doi parteneri reusesc sa gestioneze si sa resolve o situatie conflictuala, efectul este de crestere a intimitatii, a intelegerii, a apropierii.

Prin urmare, conflictul constructiv este una din situatiile care intaresc coeziunea unui cuplu, iar conflictul distructiv este o amenintare pentru ‘sanatatea’ relatiei de cuplu si care, cu timpul, duce la erodarea ei.

In consecinta, solutia este gestiunea conflictului.

Gasiti mai jos cateva sugestii pentru a gestiona in mod constructiv un conflict si a ajunge

-          Prezentati situatia asa cum se vede de la dvs si asumati-ve punctul de vedere (folositi ‘din punctul meu de vedere…’, ‘ mie imi pare…’, ‘eu cred ca…’), in locul folosirii expresiilor generale (‘situatia este…’, ‘sunt probleme de…’) sau a enunturilor la adresa celuilalt (‘tu esti…’, ‘trebuia sa faci…’)

‘relatia noastra e tensionata si trebuie sa faci ceva’ -> ‘ma simt tensionata si mi-ar fi de ajutor sa ma intrebi mai des cum ma simt si daca am nevoiede ajutor’

De asemeni, concentrati-va asupra propriului comportament, ganduri si emotii, in loc de a va centra pe comportamentul celuilalt:

‘nu-ti pasa de nimic’->’ma simt singura in relatia asta, ca si cum tie nu ti-ar pasa de nimic’

-          Evitati presupunerile la adresa celuilalt (‘tie nu iti pasa’, ‘eu cred ca tu nu mai vrei sa continuam’, ‘stiu ce vrei sa faci’)

-          Evitati generalizarile (‘niciodata nu m-ai intrebat…’, ‘intotdeauna astepti sa fac eu totul’)

-          Comunicati-va reactia la comportamentul celuilalt si nevoia, evitand a acuza:

‘cand ai spus… m-ai ranit’->’cand ai spus…, m-am simtit ranita si as fi avut nevoie de la tine de…’

-          Vorbiti la modul concret si nu la unul general:

‘ai putea sa ma ajuti si tu’-> ‘am nevoi ca o data/saptamana sa facem impreuna cumparaturile, sa dai cu aspiratorul si…’

-          Nu vorbiti peste celalalt sau in paralel, ci ascultati cu adevarat punctul acestuia de vedere

-          Cautati sa nu va justificati atunci cand raspundeti, ci sa va sustineti punctul de vedere si sa popuneti o solutie:

‘nu m-ai ajutat aseara sa strang masa’

‘am fost obosit si trebuia sa-l sun pe…’ ->’m-am gandit ca te descurci. Atunci cand ai nevoie de ajutor, te rog sa imi spui si o sa o fac’

-          Nu parasiti discutia fara a preciza ca o veti continua sau ca aveti nevoie de timp de gandire

-          ….si, important, atunci cand intrati intr-o discutie, definiti-va intentia interiora

De retinut, conflictul  constructiv este orientat pe un subiect anume si pe rezolvarea lui, iar cel distructiv pe presoana celuilalt si pe descarcarea emotiilor negative (frustrare, furie).  Pe parcursul conflictului constructiv tensiunea scade, in timp ce in cel distructiv tensiunea creste, iar acesta escaladeaza.

Desi sunt simple aceste sugestii, de regula nu sunt usor de aplicat, intrucat atunci cand intram intr-un conflict avem deja tensiuni interioare aflate la un anumit nivel de intensitate si daca suntem atenti la intentia pe care o avem, aceea e de obicei de a disputa, de a ne ‘descarca’ pe celalalt si nu de a rezolva.

Folosind aceste sugestii constant, veti reusi sa va gestionati mai bine propriile emotii si sa intrati intr-o discutie cu intentia de a rezolva si nu doar de a disputa, ii veti da si celuilalt spatiu de discutie pentru a-si exprima punctul de vedere si a propune solutii, reusind sa va conectati la celalalt.

Ajutorul psihologic

Daca intampinati greutati in comunicare sau gestionare sau daca considerati mai potrivit sa incercati, mai intai, intr-un mediu securizant aceasta maniera de discutie impreuna cu un specialist, puteti apela la consiliere psihologica pentru a primi suport specializat.

Fobia

fobiaFobiile apar dupa modelul raspunsului conditionat: un stimul nociv/neplacut este asociat cu un alt stimul – o situatia neutra. In mod normal, pentru instalarea reflexului conditionat, este nevoie de repetitia acestei asocieri. In ceea ce priveste mecanismul de aparitie a fobiei, interesant este ca nu este necesara aceasta repetitie, fobia instalandu-se dupa o experienta intensa si unica de ‘invatare’.

Fobiile sunt, deci, invatate si nu innascute. Ele sunt alegeri comportamentale si nu boli. Fiind invatate, ele pot fi si ‘dezvatate’.

Simptomul fobic schimba comportamentul individului, pentru ca acesta va tinde sa evite situatiile in care ar putea sa fie re-expus la stimulul declansator (o persoana cu claustrofobie ar putea sa renunte la un job aflat intr-o cladire la etajul10), protejandu-se astfel de anxietate. Fobia poate devine un obstacol in exercitarea rolului social al individului, ducand la un grad ridicat de invalidare sociala (fobia sociala, agorafobia..).

In unele cazuri, fobia se poate dezvolta dupa un atac de panica.

Daca aveti o fobie, probabil realizati ca este irationala (de exemplu, o persoana cu fobie de serpi are aceeasi reactie la vederea unui sarpe de jucarie ca la vederea unuia viu – desi e constienta de natura artificiala a jucariei). Doar gandul la situatia sau obiectul fobic va face sa fiti anxiosi, iar in cazul in care sunteti expusi obiectului fobic, teroarea este automata si coplesitoare.

In consecinta, rezumand, simptomele fobice sunt:

-       panica intensa si brusca, intr-o situatie ce nu prezinta un pericol real, dar care este traita ca fiind o amenintare. Aceasta traire este recunoscuta de persoana ca fiind inadecvata

-       reactia fobica este automata si incontrolabila

-       apar reactii vegetative: transpiratii, palpitatii, respiratie superficiala accelerata, tremor…

-       evitarea situatiilor ce ar putea declansa reactia fobica, insusi gandul de a o trai produce, de regula, anxietate anticipatorie.

Barierele intimitatii

barierele intimitatiiIntimitatea este o parte importanta a experientei umane in cadrul relatiei de cuplu. Ea decurge dintr-o nevoie nativa de apropiere si de conexiune cu celalalt. Intimitatea ne aduce un nivel profund de satisfactie si este considerata deseori a fi un factor esential in sentimentul de fericire, de implinire si de sens al vietii.

Desi intimitatea intr-o relatie asumata poate fi atat de gratificanta, totusi relatia de cuplu presupune o provocare emotionala continua. Nefiind un ‘lucru’ obtinut odata pentru totdeauna, ci un proces dinamic, deseori intimitatea ajunge sa fie un aspect vulnerabil si chiar critic intr-o relatie de cuplu sau chiar al capacitatii noastre de a initia si a ne asuma o relatie.

In ciuda acestei dorinte naturale de apropiere si conectare cu celalalt, diversi factori pot interfera in recuperarea intimitatii, odata ce a fost pierduta. Avand doua dimensiuni, una interpersonala si alta intrapersonala, problemele de intimitate ce apar in oricare din aceste doua dimensiuni ale sale, pot deveni bariere semnificative in recuperarea intimitatii in relatia de cuplu.

Barierele interpersonale

Problemele ce apar in cadrul dimensiunii interpersonale ale intimitatii se traduc prin senzatia de pierdere a apropierii, prin sentimental izolarii, al instrainarii, al deconectarii de celalalt. ‘Nu stiu ce mai e intre noi, ce ne mai leaga’, ‘a devenit ca un strain’, ‘suntem ca doi straini’, ‘ma simt singur/singura cu ea/el’ sunt cateva dintre expresiile care traduc acest sentiment de ruptura sau de deconectare.

Cativa dintre acesti factori interpersonali sunt:

-          Neglijenta, unul din cei mai comuni factori ai problemelor de intimitate, apare atunci cand unul sau ambii parteneri re-canalizeaza timpul si energia necesare mentinerii relatiei de cuplu, spre alte zone, devenind excesivi de angajati in hobby-uri, munca, copii sau chiar in relatii extraconjugale. ‘Independenta’ pe care se bate moneda in zielele noastre, cultivandu-se si  chair exagerat de mult, in locul autonomiei si al interdependentei, poate cauza aceasta separare si lipsa a conexiunii. Alte situatii sunt acelea ale celor ce investesc foarte mult, in detrimentul familiei, in cariera profesionala, sau parintii care au grija de copii excesiv si chiar exclusiv, neglijandu-si astfel relatia maritala cu partenerul de viata; sau ‘cantitatea’ de timp acordata intereselor personale sau activitatii recreationale individuale: apar deseori plangeri referitoare la timpul acordat de partener jocurilor pe calculator, chat-urilor de socializare sau internetului.
In consecinta, atunci cand prea mult timp si energie sunt investite in interese si activitati exterioare cuplului, relatia de apropiere are de suferit.

-          Inselarea increderii va produce consecinte negative asupra intimitatii, iar exemplu clasic este cel al infidelitatii – o violare a angajamentelor emotionale si sexuale exclusive pe care cei doi parteneri si le-au asumat in cadrul relatiei de cuplu. Alte situatii de inselare a increderii apar atunci cand unul dintre parteneri ia decizii singur asupra cheltuirii unor sume importante de bani, sau ia decizii singur in aspect importante ale vietii, fara a le comunica, in cresterea copiilor, sau atunci cand granitele familiale sau maritale cu familia extinsa (socri, cumnati…) sau prieteni sunt difuze, atunci cand interventia acestora in relatia de cuplu (prin sfaturi, judecati de valoare, a tine parte cuiva, sau chiar prin simpla prezenta) este inadecvata, nepotrivita si nedorita.

-          Paternuri disfunctionale de comunicare: critica constanta, vorbitul continuu fara a-l asculta pe celalalt sau a vorbi peste celalalt, presupunerea de lucruri fara a le verifica (‘las’ ca stiu eu’, ‘stiu ce gandesti’, ‘stiu ce ai fi facut…’), modalitati ineficiente de a gestiona conflictele sau de a gasi solutii, invinovatirea celuilalt, invalidarea celuilalt, justificarea, asteptarea irealista ca celalalt sa fie telepat si sa stie ceea ce noua ne place, cum anume ne simtim intr-un anume moment sau ce nevoie avem, fara ca noi sa le comunicam concret… Astfel de paternuri conduc la sentimentul din ce in e mai puternic de a nu fi ascultat, acceptat, inteles, perceput, de a conta, de a insemna cineva pentru celalalt, iar aceasta creeaza in timp retragere si distanta emotionala.

Conflictul in sine nu duce la pierderea intimitatii, ci modul in care acesta este gestionat, aceasta ducand fie la apropiere, fie la distantare emotionala. O modalitate de a gestiona conflictul care sa duca la aceasta apropiere emotionala, este una suportiva, calda, deschisa la a fi influenat de celalalt si de a-I asculta cu adevarat punctual de vedere.

-          Sensul intimitatii: intimitatea fiind un cuvant, o eticheta, fiecare individ ii ataseaza un sens sau altul. Problema apare atunci cand aceste definitii sunt foarte diferite si considerate chiar opuse (e.g. ‘intimitate emotionala’ inainte de cea sexuala), sau ingustate la o singura dimensiune (cea sexuala, de exemplu, cand primeaza calitatea vietii sexuale; sau doar intimiatea la nivel spiritual, in impartasirea experientelor spiritual, a convingerilor religioase, a principiilor de viata si a valorilor).

Aceste diferente in intelesul si perceptia intimitatii pot crea bariere in apropierea si conecatea cu celalalt. Solutia este ca cei doi sa aiba o discutie deschisa in care fiecare sa exprime ce anume inseamna intimitatea pentru el si de a stabili anumite reguli prin care ei se simt intelesi si apropiati de celalalt (eg. ‘sa ma iei in brate seara cand vin de la munca sis a ma intrebi cum mi-a mers ziua’)


Barierele intrapersonale (individuale)

Indivizii au capacitate diferite de intimitate si pot prezenta aspect sau problem personale care sa-i inhibe, care sa-i blocheze in dezvoltarea intimitatii cu partenerul.

-          Teama de intimitate: de obicei, aceasta nu este constientizata si doar atunci cand ‘prea multa’  apropierea din partea celuilalt are loc, respectiva persoana sa-si respinga partenerul sis a se simta agresati. Intimitatea cere existent unor granite personale adecvate, precum si individualizarea (dezvoltarea individului ca fiinta separata si autonoma). Cei care nu au experimentat suficient separarea si individualizarea vor percepe intimitatea ca pe o experienta amenintatoare si producatoare de anxietate.

Cateva din fricile de intimitate: frica de dependenta (cand persoana considera ca ‘trebuie’ sa fii ‘autosuficient’ si independent) ceea ce poate conduce la trairea de vieti separate, paralele; frica de emotionalitate – de a impartasi emotiile cu partenerul; frica de a fi expus – ii poate determina pe cei doi sa-si limiteze ce si cat sa dezvaluie celuilalt; frica de a fi vulnerabil emotional (de a fi ranit) ii impiedica sa se implica emotional profund; frica de a fi controlat de catre celalalt sau frica de a pierde controlul – la cei care considera ca prea multa apropiere/emotionalitate poate duce la pierderea controlului asupra propriei vieti; teama de respingere/de abandon – cei care au experimentat respingerea si abandonul sunt sensibili la prea multa implicare si emotinalitate, de teama de a nu retrai durerea, daca relatia se sfarseste; astfel ei evita  apropierea emotionala sau isi tin partenerul la distanta pentru a evita o posibile durere viitoare.

Aceste temeri au la baza anumite convingeri limitatoare, precum ‘daca ma deschid prea mult, o sa fiu vulnerabil’, ‘daca o s-o iubesc, o sa ma foloseasca’, ‘cu cat ma implic mai mult, cu atat o sa ma doara’… Astfel de convingeri vor dicta comportamentul si modul de relationare

-          Asteptaril irealiste sau cereri excesive, acompaniate, de regula, de frustrare si emotii negative indreptate catre celalat partener. Aceasta survine dintr-o focalizare excesiva asupra propriilor nevoi, in detrimentul nevoilor celuilalt, ori intimitatea implica, inainte de toate, reciprocitate. Culmea, focalizarea excesiva pe satisfactia nevoilor personale de intimitate, poate fi o bariera in construirea intimitatii cuplului.

 

Intimitatea in relatia de cuplu si Ajutorul psihologic

terapie cuplu, intimitatea in relatia de cupluUneori intimitatea este gresit inteleasa, fiind confundata cu ‘sexul’. In timp ce intimitatea include si sexualitatea, ea implica insa mult mai mult.

Intimitatea cuprinde un intreg mod de a fi, de a te comporta, de a comunica si a gandi si implica mai mult de o persoana. Este locul implicarii, al vulnerabilitatii si al increderii, locul in care cei doi parteneri se intalnesc cu adevarat, relatia intima fiind ‘principala arena in care adultii isi manifesta emotiile’ (Mirgain&Cordova).

Intimitatea are loc atunci cand amandoi partenerii de cuplu se inteleg unul pe celalalt (‘eu te inteleg pe tine’), in acelasi timpul cu sentimentul fiecaruia de a fi inteles de catre celalalt (‘ma simt inteleasa/inteles de tine’). Intimitatea presupune reciprocitate, incredere, deschidere, apropiere, implicare.

Intimitatea poate avea diverse dimensiuni: intimitatea intelectuala – cand cei doi isi impartasesc gandurile, ideile, cand discuta si accepta atat similitudinile cat si diferentele intre opiniile proprii; intimitatea emotionala si psihologica– cand cei doi se simt confortabil si au incredere sa-si impartaseasca emotiile, nevoile, temerile, fanteziile, conflictele, cand se straduiesc sa inteleaga si sa empatizeze cu starea celuilalt; intimitatea fizica – nevoia de apropierea fizica de celalalt; intimitatea sexuala, care implica nu doar actul sexual, ci si diverse forme de exprimare si activitati senzuale. Dincolo de aceasta clasificare, dat fiind ca relatia de cuplu se bazeaza pe un nucleu emotional-afectiv, dimensiunea emotionala va fi prezenta si in celelalte dimensiuni, mai mult sau mai putin. De exemplu, intimitatea erotica implica, pe langa intimitatea sexuala sip e cea afectiva sau/si intelectuala.

Odata cu etapele de varsta, poate sa prevaleze nevoia unui anumit tip de intimitate. Este important de retinut ca intimitatea nu este un ‘lucru’ ce se obtine, ci este un proces dinamic ce are loc continuu si care trebuie sa tina cont de schimbarile interioare ce survin, cu timpul, in cei doi parteneri.

Intimitatea nu vine odata cu oficializarea relatiei de cuplu si nici, obligatoriu, cu timpul (cei doi parteneri de cuplu pot fi casatoriti ani de zile fara sa se fi simtit cu adevarat intimi unul cu celalalt). Construirea intimitatii este una din fazele inerente dezvoltarii unei relatii de cuplu autentice si, de regula, ne alegem partenerul care are aceeasi abilitate si nevoie de a fi intim, ca a noastra.
Desi nu vine automat cu timpul, intimitatea are nevoie de timp sa se dezvolte, timp in care cei doi se cunosc, traiesc impreuna experiente pozivite sau negative, isi impartasesc emotiile, nevoile, aspiratiile, gasesc un sens al vietii in cuplu. De asemeni, pentru dezvoltarea si functionarea intimitatii este nevoie si de spatiu, atat fizic (o locuinta proprie cuplului), cat si psihic, prin trasarea de granite psihice clare, pentru a evita intruziunea nedorita a altor persoane in cadrul relatiei de cuplu.


Ajutorul psihologic

Daca va simtiti singuri, frustrati, furiosi, nefericiti in relatia de cuplu, este un semn al unor probleme de substrat nerezolvate si pentru care consilierea este utila si recomandabila.

Cuplurile pot lucra asupra problemelor legate de intimitatea lor impreuna, dar si individual, asupra propriilor probleme ale fiecaruia ce au contribuit la lipsa intimitatii, a teamei de apropiere si de a fi, astfel, vulnerabil, asupra capacitatii de a fi deschis si de a avea incredere.

De multe ori, in istoricul de viata al persoanei exista evenimente trecute ce au ranit-o, au facut-o sa fie inchisa si lipsita de incredere in celalalt sau in ea insasi, facand-o sa-si puna bariere pentru a evita, astfel, durerea. Prin consiliere, aceste experiente de viata pot fi restructurate, reincadrate, ceea ce va va da o noua perspectiva asupra relatiei de cuplu, ajutandu-va sa va deschideti si sa va implicati in relatia de cuplu intr-un mod intim si implinitor.

In afara de a evita intimitatea in relatia de cuplu, mai exista o reactie aflata la polul opus, dar la fel de ‘ineficienta’: cea a persoanelor care ‘tanjesc’ dupa intimitate, sufocandu-si partenerul din ce in ce mai mult cu nevoi de afectiune, de atentie si reasigurari, in incercarea de a umple un sentiment de gol interior, de disperare sau de separare. Aceasta il va face pe partener fie sa dea inapoi, fie sa intre in aceasta relatie fuzionala, de dependenta, ceea ce va impiedica cuplul sa creasca, sa se maturizeze si va duce in timp la alienare de sine. Pentru a evita aceasta, este nevoie ca o astfel de pesoana sa ‘creasca’ interior, sa se maturizeze, sa fie capabila de o existenta autonoma si de satisfacere a propriilor nevoi.

Terapia ajuta cei doi parteneri de cuplu sa-si refaca intimitatea intr-un mediu securizant, printr-o abordare respectuoasa, lipsita de judecati de valoare, echidistanta fata de ambii parteneri. Experientele pozitive traite de cuplu vor ajuta la refacerea intimitatii si la validarea ei.

Astfel, fie ca aveti dificultati in crearea unei relatii intime, fie ca doriti sa rezolvati anumite probleme aparute ca urmare a lipsei de intimitate, sau doriti sa aprofundati intimitatea si intelegerea cu partenerul de cuplu, va incurajez sa apelati la serviciile specializate ale unui consilier psihologic sau psihoteapeut.

Varsaturi de natura nervoasa

varsaturi nervoase, tulburari alimentare, boli psihosomaticeProcesul vomitarii serveste la golirea continutului stomacului in cel mai scurt mod. Mecanismul acestei actiuni este complicat si implica un numar mare de muschi.

Atunci cand vomitatul are loc in mod natural (spre deosebire de cel provocat in anorexie, ca o consecinta reflexa a bulimiei) si repetat, devenind un simptom, in mod normal ar trebui sa conduca persoana sa consulte un medic, pentru a fi determinata natura acestui simptom..
Vomitatul poate fi o consecinta a unei stari patologice a stomacului sau a unei stari alterate a hranei. In absenta acestor cauze, vomitatul poate fi de natura nervoasa – in aceasta situatie, acesta are loc fara efort si spontan, independent de cantitatea sau calitatea hranei ingerate.

Diagnoza varsaturilor de natura nervoasa trebuie sa aiba in vedere, astfel, caracterul nervos al varsaturilor si sa depisteze cauza emotionala a acestora.

La persoanele ce prezinta acest simptom, hrana ingurgitata este eliminata din cauza unui conflict emotional. Vomitatul [si greata] sunt ‘insotitori’ familiari ai distresului emotional. Aceasta se reflecta la nivelul limbajului prin expresii de genul: ‘imi faci/ imi provoci greata’, ‘mi se face rau de la asta’, ‘imi vine sa vars de la asta’, ‘ma faci sa vars’…
Simptomul poate fi expresia unor sentimente de vinovatie (cand persoana ‘trebuie’ sa inapoieze hrana deja inghitita, din cauza semnificatiei simbolice agresive pe care o atribuie inconstient actului hranirii), de respingere, a anxietatii… De exemplu, varsaturile se pot produce in momentele de anxietate severa sau teama, ceea ce e si explicatia varsaturilor atunci cand apar la cei cu fobii severe, atunci cand sunt expusi la factorul care le produce fobia.


Ghid Self-Help:

Urmariti paternul de aparitie
De notat momentele situationale cand apar aceste varsaturi pe fond nervos. Fiind atenti la aceste momente, aveti posibilitatea sa constientizati un patern de aparitie (de exemplu, la contactul social cu persoanele de sex opus, inainte de a performa pe scena…).
Aceasta va va ajuta sa prevedeti si va va da o indicatie despre conflictul emotional ce se exprima prin acest simptom. Constientizarea este primul pas in restructurare.

Consultati un doctor si un psihoterapeut
Daca in urma investigatiilor medicale, a fost exclusa conditia medicala ca si cauza a acestui simptom, este indicat sa parcurgeti un demers terapeutic pentru a intelege mecanismul psihologic de la baza simptomului, pentru a integra conflictul emotional si a gasi o modalitate sanatoasa, adaptativa de raspuns.

 

Anxietatea

anxietateAnxietatea face parte din panoplia emotiilor umane. Cu totii suntem predispusi sa o traim in situatii ce comporta un anumit grad de risc sau periculozitate (cand vorbim in public, cand sustinem un interviu, cand ne adresam unei autoritati, cand suntem blocati in trafic in drum spre aeroport…). Nefiind o emotie placuta, cautam sa o evitam prevazand riscurile posibile: pregatindu-ne interviul sau discursul, asigurandu-ne un interval de timp suficient pentru a ajunge la aeroport…

Diferenta intre o anxietate traita in anumite limite firesti si una exagerata este aceea ca cea din urma produce reactii dezadaptative, precum evitarea situatiilor cu potential anxiogen (neprezentarea la interviuri, evitarea sau refuzul de a vorbi in public, renuntarea la vacante, limitarea activitatilor cotidiene la cele cunoscute, tipice).

Probabil ca va ganditi, si pe buna dreptate, ca este firesc sa evitati situatiile cu potential anxiogen.
Problema este ca la persoanele anxioase sistemul de alerta este mult mai sensibil decat al celorlalte persoane. El se declanseaza la orice situatie imprevizibila, generand o emotie intensa. O situatie imprevizibila poate fi si una care se abate chiar si un pic de la tipicul de manifestare si care, in mintea celui anxios, are o probabilitate mare de a deveni o catastrofa (intarzieri: adolescentul care nu-si suna la timp mama sau care intarzie sa soseasca acasa; schimbari de situatie: schimbare de job/locuinta/sef…; situatii neprevazute: o vizita neanuntata, un raport ce trebuie predat urgent..).

Mai mult decat atat, exista tendinta de a se framanta in orice imprejurare, de a se gandi la posibile riscuri si pericole ce s-ar putea intampla, adica asa numita anxietate anticipatorie (daca se va intampla ceva rau cu propria persoana, daca firma la care lucreaza va da faliment, daca vreun membru al familiei este bolnav, daca…), chiar daca probabilitatea acestora de a avea loc este foarte mica. Natura acestor predictii negative referitoare la viitorul posibil va face diferenta intre un nivel al anxietatii incapacitant si unul inconfortabil.

Trasaturile unei personalitati anxioase:
- Griji mult prea intense si frecvente raportat la riscurile vietii cotidiene, chiar si pentru lucruri fara insemnatate
- Tulburari de somn din cauza grijilor
- Tensiune corporala, dificultati de relaxare, oboseala
- Anticipare anxioasa (scenarii catastrofice), atentie exagerata acordata riscurilor
- Vigilenta permanenta pentru a fi in control, chiar si in situatiile obisnuite, ce comporta un risc scazut

Anxietatea genereaza reactii fiziologice precum tremor, tahicardie, palpitatii, tulburari de somn, tensiuni musculare…, in planul cognitiilor: ganduri negative, scenarii catastrofice, hipervigilenta, scaderea capacitatii de concentrare…, iar in plan comportamental, o persoana anxioasa devine agitata, haotica in momentele imprevizibile, in cea mai mare parte din timp avand un comportament previzibil, calculat, rigid, tocmai pentru a preintampina situatiile neprevazute.

Anxietatea trebuie diagnosticata de catre medicul psihiatru. In unele cazuri, in urma diagnosticarii, medicul psihiatru poate prescrie un tratament medicamentos, asocierea acestuia cu psihoterapia fiind mult mai eficienta decat urmarea celor doua in mod separat. In urma unei decizii medicale luate in functie de simptomele prezentate de pacient, pot fi prescrise doua mari tipuri de medicamente: anxiolitice (cu efect de calmare) si antidepresive (actioneaza si asupra depresiei, deseori asociata cu anxietatea).

Cauzele anxietatii excesive:
- ereditatea: exista studii care arata ca o trasatura a personalitatii anxioase poate fi partial mostenita; in ceea ce priveste tulburarea anxioasa, studii diverse arata ca la pacientii diagnosticati cu una din formele tulburarii anxioase, aprox. un sfert din rudele de gradul I sufera de un sindrom anxios;
- mediul familial si educatia (conform teoriilor cognitiv-comportamentale, anxietatea reprezinta un raspuns conditionat la tiparul de comportament al parintilor)
- istoricul de viata al persoanei: se are in vedere evenimentele traumatizante traite, precum decese, accidente, pierderi sau schimbari semnificative.
Pentru ca o personalitate anxioasa sa se formeze este nevoie de o combinare a acestor factori.

Anxietatea manifestata cotidian poate fi expresia sau simptomul unei probleme mai vechi, neintegrata de psihicul persoanei in cauza (drept pentru care se si recomanda psihoterapia – pentru a fi tratata cauza si nu doar simptomele, si a produce, astfel, o restructurare de profunzime a persoanei).
Prin urmare, peste situatia sau conjuctura din prezent in care se afla persoana se suprapune o reactie la un eveniment sau serie de evenimente anxiogene trecute, reactie care este astfel rupta de contextul actual, exagerata, inadecvata.

Persoana anxioasa pare sa-si fi format un set de convingeri de baza, de genul: ‘viata e periculoasa si neprevazuta’; ‘lumea e primejdioasa’; ‘pericolele te pot paste oricand’, ‘trebuie sa veghezi in permanenta/sa fii in alerta pentru a evita/a face fata situatiilor neprevazute si periculoase’…
Pentru ei, ceea ce este cel mai rau cu putinta sa se intample nu este doar posibil, ci si probabil, o consecinta fireasca fiind generarea comportamentului si a gandurilor anxioase, insotite de tensiunea fizica, ce nu sunt reglate adecvat in raport cu situatia reala. Convingerile unei persoane anxioase se deosebesc de cele ale unei persoane ce nu este anxioasa prin intensitate si frecventa.


Ghid Self-Help:

Reevaluati gandurile anxioase in privinta gravitatii si a probabilitatii pericolelor:
Notati intr-un jurnal toate gandurile si scenariile anxioase pe care le aveti de-a lungul zilei, impreuna cu momentul si contextul cand acestea apar.
Treceti in vedere consecintele neplacute imaginate referitoare la fiecare situatie, precum si probabilitatea acestora de a avea loc, impreuna cu solutiile posibile. Procedand in acest mod, scenariile catastrofizante isi mai pierd din incarcatura anxiogena prin concentrarea asupra consecintelor reale si nu a celor posibile; in plus, recapatati un anumit grad de control asupra situatiilor prevazand, de data aceasta, solutiile aflate la indemana Dvs.

Folositi in mod constient avantajele anxietatii:
Folositi in acest mod anxietatea, transformand un gand obsesiv a ceea ce s-ar putea intampla catastrofizant, in comportament prevazator. Astfel, in mediul de lucru, de exemplu, puteti sa va folositi in mod constient de aceasta anxietate, modeland-o si controland-o prin acest comportament prudent, prevazand riscurile posibile (ale unei investitii, contract, schimbari…) si veghind ca masurile de precautie sa fie luate, indeplinindu-va constincios atributiile de serviciu.

Tehnici de relaxare:
Faceti scurte relaxari ori de cate ori va simtiti tensiunea nervoasa sau pulsul crescand. In acest mod, invatati sa va controlati singur reactiile anxioase excesive.

Echipa terapeutica si angajamentul

 

 “Intalnirea dintre doua personalitati este precum contactul dintre doua substante chimice.
Daca se produce o reactie, atunci amandoi sunt transformati.”
Carl Gustav Jung

 

Clientii vin in terapie, de regula, cu o preconceptie referitoare la raspunderea demersului terapeutic care ar reveni in totalitate terapeutului, sau doar in mica masura si lor, insisi.

Tendinta de a incepe de pe o pozitie inferioara sau relativ pasiva da cateva indicii despre relatia clientului cu el insusi si despre modul sau de relationare cu ceilalti. Insa pastrarea acestei tendinte –  ca si cea a opusului ei, pozitia superioara – s-ar reflecta intr-un mod neproductiv asupra demersului terapeutic, care este unul interactiv, si asupra relatiei terapeut-client care, in mod adecvat, este una de tip adult-adult.

In consecinta, penru o abordare corecta a demersului terapeutic, pozitia celor doi actori trebuie ajustata intr-una de egalitate, rolul fiecaruia fiind activ, desi diferit. Cei doi, terapeut si client, formand astfel o echipa ‘terapeutica’ se vor angaja impreuna intr-un mod propriu, specific rolului, intr-un demers complementar si convergent catre atingerea obiectivului terapeutic stabilit de comun acord.

Responsabilitatea pentru vindecare apartine clientului, iar responsabilitatea pentru stimularea procesului de vindecare apartine terapeutului.

In cazul psihoterapiei de cuplu, va fi necesara participarea ambilor parteneri; daca in procesul terapeutic pentru problematica de cuplu va fi implicat si va participa un singur partener, atunci va fi o psihoterapie individuala centrata pe relatia de cuplu, dar nu o psihoterapie de cuplu.

La psihoterapie de familie se recurge atunci cand cei doi parteneri de cuplu dorescare o echilibrare a sistemului lor familial ce implica cuplul si copiii acestora, in caz de probleme familiale sau in vederea intampinarii unei schimbari ce le va afecta viata – nasterea unui copil…). De asemeni – si cel mai frecvent – atunci cand in terapie este adus un copil cu o anumita problematica (de comportament, emotionala, cognitiva…), trebuie avut in vedere ca procesul terapeutic poate fi urmat si, in consecinta, copilul tratat, luand in considerare sistemul familial al acestuia. Sistemul familial presupune familia nucleara (parinti, frati), cat si familia extinsa (bunici… ) sau cea mixta (parinte vitreg, frati vitregi, tutori semnificanti pentru copil). Este necesar ca cel putin tutorii acestuia (de regula parintii) sa se implice in procesul terapeutic (sa sustina si sa incurajeze noile achizitii ale copilului). Pot fi sedinte cu parintii si copilul impreuna, cat si doar cu parintii si doar cu copilul.

psihoterapie

Motivatia de a veni in terapie vs Motivatia pentru schimbare

…oamenii vin in terapie.

 

Important este sa ne dam seama ce anume i-a adus aici – o presiune interioara sau una exterioara? Cea din urma varianta poate sa apara in cazul terapiei de cuplu, cand unul dintre cei doi parteneri este ‘adus’ de celalalt sau chiar si in cazul terapiei individuale, cand copilul sau partenerul de cuplu este adus de catre parinte sau de catre partenerul sau pentru ‘a fi rezolvat’ sau ‘reparat’ – in astfel de cazuri, de regula, pseudo-clientul nu considera ca ar avea vreo problema.

 

Chiar si cand o persoana vine din proprie initiativa in terapie, este important sa ne dam seama de intentia aflata in spatele acestei decizii. Pana in acest moment, este clar ca a existat motivatia de a veni in terapie si poate sa fie si aceea de a urma procesul terapeutic – insa exista si motivatia pentru schimbare?

 

…noi toti, intr-o anumita masura, oscilam intre nevoia de a schimba ceva in viata noastra (mai ales atunci cand problema devine presanta) si teama de a pierde mecanismele pe care le-am folosit pana in momentul prezent pentru a evita emotiile dureroase sau jenante. De regula aceasta teama este inconstienta, uneori insa ea poate ajunge pana la suparafata si sa devina constienta sau sa se exprime printr-un conflict interior (‘vreau sa fac [alt]ceva, dar mi-e teama sa ma schimb’).

 

Cand presiunea suferintei este mare, creste si hotararea noastra de schimbare dar, in acelasi timp, creste si teama noastra de a pierde controlul asupra vietii noastre – asupra noastra si asupra realitatii asa cum ne-o reprezentam, un control pe care il sustinem insa, cu un consum interior foarte mare.

 

Este necesar ca aceasta hotarare de schimbare sa existe, pentru ca astfel va asumati raspunderea pentru propria dvs viata si pentru participarea, ca coechipier, la demersul terapeutic.

 

Este posibil sa existe subiecte pe care sa nu fiti pregatit sa le abordati sau teme de actiune pe care sa nu fiti capabil sa le faceti la momentul respectiv in cadrul demersului terapeutic si de aceea este important ca impreuna sa lamurim ce anume este posibil in acel moment pentru Dvs si ce anume nu (de ex. ‘nu vreau/nu pot/mi-e greu sa discut acum despre …’). Aceasta solicitare a Dvs si clarificare vor marca cadrul procesului terapeutic de schimbare pentru care sunteti pregatit in acel moment.

 

Solicitarile pot fi mai slabe sau mai ferme, in functie de cat anume sunteti de pregatit pentru schimbare – sa mergeti cu pasi mari sau cu pasi mai mici (ambele variante fiind viabile).

 

Pentru dvs acel pas posibil va parea intotdeauna unul mare si il veti face in functie de resursele Dvs interioare disponibile la acel moment – posibil ca urmatoarea sedinta, in care veti veni cu alte resurse (de exemplu, veti fi mai odihnit), iar contextul de lucru fiind altul, sa faciliteze inaintarea cu un pas ‘mai mare’ care sa produca o schimbare mai evidenta, cu efecte mai clare. Chiar si pasii mici sunt valorosi, atunci  cand acestia stimuleaza responsabilitatea si increderea in sine.

 

Este important sa dati atentie acestui joc sau reglaj intre disponibilitatea interioara de lucru si capacitatea dvs de la acel moment de a lucra o anumita tema si sa masurati pe parcursul procesului teapeutic unde sunteti si  cat de departe ati putea/ati vrea sa ajungeti. In acest mod, veti ajunge la o conciliere intre hotararea Dvs de a continua sa va ocupati de cercetarea vietii dvs sufletesti care, de cele mai multe ori este dureroasa, si evitarea confruntarii cu aceasta durere.

 

Unul din efectele procesului terapeutic va fi si cresterea gradului constientizarii de sine, cat si a capacitatii de exprimare si de nuantare a realitatii interioare, la un mod autentic si neclivat, nesplitat intre ‘ceea ce simtiti si ceea ce ganditi’, intre ‘ceea ce ganditi si ceea ce ziceti’, intre ‘ceea ce ziceti si ceea ce faceti’.

 

terapie

Workshop dezvoltare personala ‘Decriptand algoritmii inconstientului’

dezvoltare personala, nlpun workshop meserias pentru oameni care vor lucruri bine facute

 

Bine te-am gasit!  dezvoltare personala

Iti propun sa iti imbogatesti tolba de instrumente de dezvoltare personala adaugand instrumente utile si aplicabile in viata cotidiana, care sa te ajute sa iti aliniezi nevoile, comportamentele si actiunile, cat si gandirea si limbajul, transformandu-ti astfel modul in care abordezi si iti prestezi activitatile intr-unul eficient, tintit si in acord cu ceea ce esti sau cu ceea ce vrei sa fii.

…si pentru ca timpul tau e valoros, am conceput pentru tine acest workshop cu informatii concise si structurate si cu exercitii care sa iti permita asimilarea si intelegerea lor practica, facilitandu-ti astfel tranzitia in procesul invatarii, de la notiuni teoretice la aplicatii si abilitati.

Daca vrei sa intelegi, actioneaza!
Informatiile capata valoare pe masura intelegerii utilizarii lor.

Structura workshop-ului este destinata sa iti ofere o noua perspectiva asupa modului in care functionezi, precum si accesul la mecanismele inconstiente ale gandirii si comunicarii, putand astfel modifica codul acestora pentru a genera in tine schimbarea dorita si a obtine efectul dorit.

dezvoltare personala, nlp

Acest workshop este pentru tine, daca iti doresti sa:

  • iti perfectionezi comunicarea. Oamenii de succes stiu ca a comunica inseamna mult mai mult decat a vorbi
  • inveti sa iti influentezi sau sa iti gestionezi comportamentul si emotiile
  • iti intelegi mai bine nevoile, motivatiile si comportamentele, pentru a avea o prestatie congruenta si eficienta
  • iti dezvolti noi abilitati de a gandi structurat
  • iti imbunatatesti relatiile, avand acces la perspectiva celuilalt si invatand a vorbi pe ‘limba’ celuilalt
  • intelegi mai bine nevoile, motivatiile si comportamentele celorlalti
    (clienti, sefi, angajati, parteneri…)
  • ai acces la structura de profunzime pentru a genera schimbari de durata

…pentru detalii si inscrieri la workshop contacteaza-ma


Multi isi diminueaza visele. Fii cel care isi mareste curajul si abilitatile

…click aici pentru detalii workshop

Dezvoltare personala pentru adolescenti


Formam grupe de 
dezvoltare personala adolescenti,
pe categoriile de varsta 14 – 16 si 17 – 18 ani

 

dezvoltare personala adolescenti“Una din principalele sarcini ale adolescentei este dobandirea unei identitati – nu neaparat cunoasterea a cine suntem, cat clarificarea dimensiunii a ceea ce putem deveni, un set de repere interioare prin care raspunsurile noastre capata sens, iar deciziile si scopurile noastre sunt justificate.”    Terri Apter

In cadrul grupelor de dezvoltare personala pentru adolescenti urmarim abordarea tematicilor de interes specifice perioadei adolescentei. Dorim sa venim astfel in intampinarea nevoilor atat ale parintilor, cat si ale adolescentilor.

Printre directiile de actiune putem enumera:

- Consolidarea identitatii de sine: identitatea personala, sexuala si sociala. Cresterea stimei de sine si imbunatatirea imaginii de sine
- Formarea si asumarea identitatii psihosexuale. Educarea si stimularea unui comportament de sex-rol adecvat
- Autocunoasterea. Valori, aptitudini, arii de interese
- Cunoasterea tipului de personalitate. Puncte tari, puncte vulnerabile. Identificarea vocatiei (17 – 18 ani)
- Valori interioare si nevoi personale. Motivatia de a invata
- Optimizarea exprimarii emotionale. Identificarea propriilor emotii si exprimarea lor adecvata. Gestionarea emotiilor negative si a impulsurilor
- Imbunatatirea si optimizarea capacitatii de relationare si comunicare interpersonala. Empatia. Comunicarea asertiva
- Activarea resurselor creative. Gandirea laterala. Restructurarea modelelor conceptuale de gandire
- Comportamentele adictive – dependenta de internet, consumul de alcool, tutun, droguri. Constientizarea efectelor pe termen scurt si pe termen lung. Nevoia din spatele adictiilor
- Incorporarea de conduite adulte. Responsabilitatea, alegerea si angajamentul. Trecerea de la independenta revendicativa la una mai naturala si mai expresiva
- Reducerea comportamentelor problematice

…click aici pentru detalii

 

 

Teoria alegerii carierei

 

Alegerea unei ocupatii, a unei cariere, a unei formari, a unui drum in viata

alegerea carierei

Teoria lui John Holland pleaca de la premisa ca preferinta pentru o anumita profesie sau, cu alte cuvinte, vocatia, este o expresie a personalitatii de baza a individului. Aceasta teorie explica comportamentul relativ la profesie – ce alegeri de cariera au sanse mai mari sa conduca la succes si satisfactie profesionala.

Cunoscand tipul tau de pesonalitate, poti cunoaste mediul profesional potrivit tie, in care sa te poti dezvolta in congruenta cu valorile tale interioare.

…in curand

 

 

Beneficiile consilierii vocationale

“Alegerea vocatiei este o expresie a personalitatii.”
John L. Holland

consilierea vocationala

Este important sa cunoasteti ce tip de personalitate suneti si ce gen de profesii sau roluri vi se potrivesc in mod natural. Cercetarile lui J. Holland arata ca oamenii cauta un anumit mediu profesional, in care sa se dezvolte conform cu personalitatea lor.

Consilierea vocationala este destinata elevilor din an terminal, studentilor, precum si tuturor celor interesati sa-si cunoasca tipul de personalitate cu punctele lui tari si cu cele vulnerabile, precum si aria lor de interese, valori personale si aptidunini, cu scopul clarificarii atat a vocatiei, cat si a profesiei si mediului profesional in care aceasta sa-si gaseasca exprimarea cat mai adecvata  a nuantei personale, pentru o integrare si o dezvoltare profesionala cat mai buna si satisfacatoare.

Ar fi util sa tinem cont de aceste elemente atunci cand suntem in cautarea unui job, a unei cariere sau cand dorim sa urmam anumite studii profesionale.

Dand atentie constanta tuturor acestor elemente – luate atat separat, cat si impreuna – ce ne influenteaza participarea si implicarea in actul prestatiei profesionale sau al celor de studiu si formare profesionala, ne va ajuta sa ne construim si sa ne consolidam o cariera care, in timp, va fi cartea noastra de vizita.

Pe langa aptitudinile profesionale, participarea si implicarea noastra ne influenteza atat rezultatele profesionale, cat si nivelul de satisfactie si implinire. Cum nu putem functiona complet separati, ca oameni si ca profesionisti, ‘sanatos’ ar fi ca satisfactia profesionala sa fie cat mai aliniata la cea personala. Atunci cand ne desfasuram conform acestei alinieri, apare sentimentul de implinire.

Aceasta va face diferenta, in timp, intre cei care actioneaza conform cu ceea ce sunt sau cu ceea ce vor sa devina, si cei care actioneaza hazardat reactionand la mediu (familie – ‘ce vor parintii’, piata muncii – ‘ce se cauta’…) sau la diverse presiuni (situatii de criza…), o cauza fiind si cea a lipsei de constientizare a profilului propriu de personalitate.

Insa, in oricare moment al vietii sau situatie v-ati afla, va invit sa luati in considerare ca actul alegerii tine de prezent. Nici de viitor, nici de trecut. In prezent ne resemnificam trecutul  si ne construim viitorul – unii doar il viseaza, altii si-l planifica. Alan Kay spunea ca “cea mai buna modalitate de a prezice viitorul este sa-l creezi”.

Alegerile pe care le faceti in prezent vor face diferenta care, in timp, poate genera o noua directie in viata.

 

 

Dezvoltare personala pentru copii

Formam grupe de dezvoltare personala copii,
pe categorii de varsta
dezvoltare personala

dezvoltare personala copii
Sustineti-va copilul in calatoria sa prin viata! 

In cadrul grupelor de dezvoltare personala pentru copii, urmarim educarea si imbunatatirea exprimarii emotionale, adecvarea reactiilor comportamentale ale copiilor, lucru ce va conduce la imbunatatirea adaptarii la scoala, in familie si in societate.

Printre directiile de actiune putem enumera:

- Cresterea stimei de sine
- Imbunatatirea si optimizarea capacitatii de autocunoastere, relationare si comunicare interpersonala
- Antrenarea abilitatilor empatice
- Activarea resurselor creative
- Dezvoltarea coeziunii si dinamicii de grup
- Optimizarea exprimarii emotionale
- Reducerea comportamentelor problematice

…click aici pentru detalii

 

 

Psihoterapia. Proces si relatie


Psihoterapie

psihoterapia
Conform definitiei, psihoterapia consista dintr-un ansamblu de tehnici destinate tratarii tulburarilor emotionale, comportamentale, de personalitate si psihiatrice, bazate pe o comunicare verbala, cat si non-verbala si pe interactiunea directa cu clientul.

In mod curent, psihoterapia se adreseaza persoanelor aflate in dificultate (de natura psihologica, relationala, comportamentala, sexuala, psihosomatica…),  dificultate care, spre deosebire de cea tratata prin consiliere psihologica, are un grad crescut de intensitate sau disfunctionalitate, demersul terapeutic fiind unul de profunzime, avand ca scop restructurarea persoanei si restabilirea si reorganizarea eu-lui.

Ea functioneaza doar in masura in care intre client si terapeut se construieste o relatie bazata pe incredere.

Important de retinut este ca, spre deosebire de consilierea psihologica care este orientata pe consilierea unor probleme concrete de viata, clientul invatand cum sa le gestioneze prin invatarea unor noi paternuri comportamentale, cum sa comunice asertiv, etc., interventiile terapeutice fiind de suprafata, in cazul psihoterapiei, procesul terapeutic este unul de profunzime, producand o transformare a persoanei, o restructurare a ei, asa cum precizam mai sus.

Terapia dureaza mai mult sau mai putin, decizia de continuare sau de oprire apartinand clientului.

Ea poate fi practicata in sesiuni individuale, de cuplu, de familie sau de grup.

Durata unei sedinte este, de regula, 50 minute pentru psihoterapia individuala si de 1 ora,  pentru cele de  cuplu si familie. Frecventa sedintelor este de 1/saptamana, exceptie facand anumite situatii urgente.


Psihoterapia – proces si relatie

Ce presupune psihoterapia?

Asa cum am precizat anterior, psihoterapia este un demers cu scop terapeutic, demers ce presupune atat un proces interior prin care trec impreuna desi diferit, si clientul si terapeutul, cat si o interactiune intre cei doi bazata pe o relatie.

Ca si proces, psihoterapia presupune o succesiune de actiuni, de stari si de interactiuni ale ambilor actori implicati, ce produc o trecere de la starea initiala la starea dorita, de regula printr-o transformare de profunzime a clientului.

Ca si relatie, pentru a fi eficienta, psihoterapia se construieste pe incredere. Este necesar ca psihoterapeutul sa creeze un spatiu simbolic, securizant si continator, pentru ca clientul sa-si poate exprima emotiile referitoare la istoria sa personala de viata, cat si cele referitoare la relatia terapeutica si la posibilele probleme ce pot  emerge din ea. In masura in care emotiile si perceptiile personale sunt exprimate deschis si acceptate, problemele pot fi rezolvate, relatia terapeutica consolidandu-se, iar clientul putand transfera acest model de relationare si in afara terapiei.

 

Demersul terapeutic

Prima sedinta este destinata clarificarii si stabilirii obiectivului comun de lucru, setarii cadrului terapeutic si prezentarii demersului de lucru.

De ce este importanta aceasta clarificare a obiectivului terapeutic – demersul de clarificare este, in sine, terapeutic. Analiza problematicii pe care doriti sa o abordam in terapie si a modului in care se reflecta in viata Dvs, cat si a ariilor de Dvs de functionare si a resurselor personale de care sunteti sau nu constient, va avea efect asupra modului in care percepeti problema, transformand-o dintr-una blocanta, intr-una rezolvabila.

Uneori, pe masura aprofundarii explorarii interioare, este posibil sa simtiti nevoia sa nuantati sau sa schimbati obiectivul de lucru stabilit anterior. Aceasta poate fi ca urmare fie a aducerii la suprafata constientului a unei parti mai vaste din continutul problematic, fie ca urmare a demersului de integrare si restabilire interioara.

“La inceput
muntii erau munti si raurile erau rauri.

Pe parcursul calatoriei,
muntii nu mai sunt munti si raurile nu mai sunt rauri.

La sfarsit,
Muntii devin din nou munti si raurile rauri.

Dar iarba verde este mai verde si cerul albastru este mai albastru.” Zen Buddhism

psiholog bucuresti, demers terapeutic
Pe masura desfasurarii procesului terapeutic, puzzle-ul continutului problematic va incepe sa se reaseze capatand un nou sens, din ce in ce mai integrativ si mai adaptativ, deblocand resurse si perspective noi, cu efect de restabilire si reorganizare a eu-lui.

In cazul unei terapii de durata mai lunga, la un anumit interval de sedinte (10-15), vom face o evaluare a demersului terapeutic desfasurat pana in acel moment, pentru a vedea in ce masura ne-am apropiat de obiectivul nostru de lucru stabilit.

In masura atingerii obiectivului terapeutic si a stabilirii de comun acord ca terapia  poate fi incheiata, cu o sedinta inainte de final vom face o o sumarizare a lucrului terapeutic si o evaluare a rezultatelor terapiei si stabili, dupa caz, teme de lucru.

Decizia de continuare sau de oprire a terapiei va apartine.

Dupa un interval de timp de la finalizarea terapiei, si in functie de necesitatea Dvs, puteti reveni pentru o sedinta de evaluare a modului in care v-a mers, in diferite arii ale vietii.

Confidentialitatea demersului terapeutic este asigurata
conform 
Codului de etica si deontologie profesionala

De ce psihoterapie de cuplu?

psihoterapie cuplu, psiholog bucuresti

Terapia incepe, de multe ori, intr-un moment de criza a relatiei de cuplu.

Cei doi parteneri au incercat sa faca fata problemelor  si au luptat, uneori si ani de zile, inainte de a lua decizia de a apela la un terapeut,  decizie care pentru unii reprezinta un pas dificil, iar pentru altii, slabiciune sau esec atat al relatiei de cuplu, cat si personal.

Intrebare este : « In ce masura cei doi doresc sa se angajeze in demersul terapeutic ? »

Fiecare dintre cei doi parteneri vine in terapie cu anumite asteptari si nevoi care, de cele mai multe ori, nu coincid cu ale celuilalt, un prim demers terapeutic fiind acela al gasirii si definirii unui obiectiv comun de lucru. Acest obiectiv comun trebuie sa fie definit in functie de nevoile celor doi, astfel incat angajamentul interior al fiecaruia de a urma si a se implica in procesul terapeutic sa fie unul real si autentic.

Multe cupluri vin la terapie fara sa [mai] aiba abilitatile necesare relationarii armonioase in cuplu.

Stagiile primare in terapia de cuplu ofera celor doi parteneri oportunitatea de a invata cum sa-si exprime emotiile si sentimentele, astfel incat aceasta exprimare sa faciliteze conectarea emotionala.

Interactiunile problematice in relatia de cuplu, precum critica, ironia sau chiar dispretul, justificarea, evitarea, sunt expresii ale unei lipse a ‘vocii’ emotionale, acestea ducand la neintelegeri (de cele mai multe ori, escaladate in conflicte) bazate pe interpretari eronate si incercari esuate de conectare cu celalalt, cu efect asupra relatiei de cuplu.

Aceste probleme de comunicare sunt abordate in primele stagii ale terapiei, demersul terapeutic fiind axat pe insusirea si dezvoltarea prin aplicarea concreta de catre cei doi parteneri a abilitatilor de exprimare emotionala, comunicarea dintre cei doi devenind mai fluida si mai autentica.

psihoterapie cuplu, psiholog bucuresti

Cand sa apelati la o psihoterapie de cuplu :

-          Cand doriti sa imbunatati relatia existenta

-          Cand observati o recurenta a situatiei problematice sau o crestere a frecventei ei de aparitie sau a intensitatii ei de manifestare.

Aveti probleme in relatia de cuplu ? Nu sunteti singurii. Relatia de cuplu perfecta cu ‘0’ conflicte este un mit – cei care considera ca au o relatie de cuplu perfecta fie nu sunt ancorati in realitate,  idealizandu-si relatia de cuplu – idealizare care este un mecanism de aparare - fie unul din cei doi parteneri s-a depersonalizat suficient de mult pentru a face/a fi pe placul celuilalt, pentru a se incadra si a implini nevoile celuilalt.

In acelasi timp, nu desconsiderati o situatie problematica aparuta. Ea este precum un simptom ce traduce starea de ‘sanatate’ a relatiei de cuplu si, ca orice simptom, trebuie tratat pentru a nu se croniciza. Fortificarea sistemului imunitar al relatiei de cuplu implica dezvoltarea abilitatilor de exprimare emotionala, a comunicarii nevoilor personale, a gandurilor, a dorintelor – comunicare care este atat verbala, cat si non-verbala, a pastrarii si respectarii unui spatiu personal de manifestare, a realizarii astfel a intimitatii in relatia de cuplu, intimitate ce presupune atat receptivitate, cat si reciprocitate, permitand relatiei sa avanseze la nivele de incredere si de afectivitate din ce in ce mai profunde.

 

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: