psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
Barierele intimitatii | Psiholog Bucuresti

Barierele intimitatii


barierele intimitatiiIntimitatea este o parte importanta a experientei umane in cadrul relatiei de cuplu. Ea decurge dintr-o nevoie nativa de apropiere si de conexiune cu celalalt. Intimitatea ne aduce un nivel profund de satisfactie si este considerata deseori a fi un factor esential in sentimentul de fericire, de implinire si de sens al vietii.

Desi intimitatea intr-o relatie asumata poate fi atat de gratificanta, totusi relatia de cuplu presupune o provocare emotionala continua. Nefiind un ‘lucru’ obtinut odata pentru totdeauna, ci un proces dinamic, deseori intimitatea ajunge sa fie un aspect vulnerabil si chiar critic intr-o relatie de cuplu sau chiar al capacitatii noastre de a initia si a ne asuma o relatie.

In ciuda acestei dorinte naturale de apropiere si conectare cu celalalt, diversi factori pot interfera in recuperarea intimitatii, odata ce a fost pierduta. Avand doua dimensiuni, una interpersonala si alta intrapersonala, problemele de intimitate ce apar in oricare din aceste doua dimensiuni ale sale, pot deveni bariere semnificative in recuperarea intimitatii in relatia de cuplu.

Barierele interpersonale

Problemele ce apar in cadrul dimensiunii interpersonale ale intimitatii se traduc prin senzatia de pierdere a apropierii, prin sentimental izolarii, al instrainarii, al deconectarii de celalalt. ‘Nu stiu ce mai e intre noi, ce ne mai leaga’, ‘a devenit ca un strain’, ‘suntem ca doi straini’, ‘ma simt singur/singura cu ea/el’ sunt cateva dintre expresiile care traduc acest sentiment de ruptura sau de deconectare.

Cativa dintre acesti factori interpersonali sunt:

-          Neglijenta, unul din cei mai comuni factori ai problemelor de intimitate, apare atunci cand unul sau ambii parteneri re-canalizeaza timpul si energia necesare mentinerii relatiei de cuplu, spre alte zone, devenind excesivi de angajati in hobby-uri, munca, copii sau chiar in relatii extraconjugale. ‘Independenta’ pe care se bate moneda in zielele noastre, cultivandu-se si  chair exagerat de mult, in locul autonomiei si al interdependentei, poate cauza aceasta separare si lipsa a conexiunii. Alte situatii sunt acelea ale celor ce investesc foarte mult, in detrimentul familiei, in cariera profesionala, sau parintii care au grija de copii excesiv si chiar exclusiv, neglijandu-si astfel relatia maritala cu partenerul de viata; sau ‘cantitatea’ de timp acordata intereselor personale sau activitatii recreationale individuale: apar deseori plangeri referitoare la timpul acordat de partener jocurilor pe calculator, chat-urilor de socializare sau internetului.
In consecinta, atunci cand prea mult timp si energie sunt investite in interese si activitati exterioare cuplului, relatia de apropiere are de suferit.

-          Inselarea increderii va produce consecinte negative asupra intimitatii, iar exemplu clasic este cel al infidelitatii – o violare a angajamentelor emotionale si sexuale exclusive pe care cei doi parteneri si le-au asumat in cadrul relatiei de cuplu. Alte situatii de inselare a increderii apar atunci cand unul dintre parteneri ia decizii singur asupra cheltuirii unor sume importante de bani, sau ia decizii singur in aspect importante ale vietii, fara a le comunica, in cresterea copiilor, sau atunci cand granitele familiale sau maritale cu familia extinsa (socri, cumnati…) sau prieteni sunt difuze, atunci cand interventia acestora in relatia de cuplu (prin sfaturi, judecati de valoare, a tine parte cuiva, sau chiar prin simpla prezenta) este inadecvata, nepotrivita si nedorita.

-          Paternuri disfunctionale de comunicare: critica constanta, vorbitul continuu fara a-l asculta pe celalalt sau a vorbi peste celalalt, presupunerea de lucruri fara a le verifica (‘las’ ca stiu eu’, ‘stiu ce gandesti’, ‘stiu ce ai fi facut…’), modalitati ineficiente de a gestiona conflictele sau de a gasi solutii, invinovatirea celuilalt, invalidarea celuilalt, justificarea, asteptarea irealista ca celalalt sa fie telepat si sa stie ceea ce noua ne place, cum anume ne simtim intr-un anume moment sau ce nevoie avem, fara ca noi sa le comunicam concret… Astfel de paternuri conduc la sentimentul din ce in e mai puternic de a nu fi ascultat, acceptat, inteles, perceput, de a conta, de a insemna cineva pentru celalalt, iar aceasta creeaza in timp retragere si distanta emotionala.

Conflictul in sine nu duce la pierderea intimitatii, ci modul in care acesta este gestionat, aceasta ducand fie la apropiere, fie la distantare emotionala. O modalitate de a gestiona conflictul care sa duca la aceasta apropiere emotionala, este una suportiva, calda, deschisa la a fi influenat de celalalt si de a-I asculta cu adevarat punctual de vedere.

-          Sensul intimitatii: intimitatea fiind un cuvant, o eticheta, fiecare individ ii ataseaza un sens sau altul. Problema apare atunci cand aceste definitii sunt foarte diferite si considerate chiar opuse (e.g. ‘intimitate emotionala’ inainte de cea sexuala), sau ingustate la o singura dimensiune (cea sexuala, de exemplu, cand primeaza calitatea vietii sexuale; sau doar intimiatea la nivel spiritual, in impartasirea experientelor spiritual, a convingerilor religioase, a principiilor de viata si a valorilor).

Aceste diferente in intelesul si perceptia intimitatii pot crea bariere in apropierea si conecatea cu celalalt. Solutia este ca cei doi sa aiba o discutie deschisa in care fiecare sa exprime ce anume inseamna intimitatea pentru el si de a stabili anumite reguli prin care ei se simt intelesi si apropiati de celalalt (eg. ‘sa ma iei in brate seara cand vin de la munca sis a ma intrebi cum mi-a mers ziua’)


Barierele intrapersonale (individuale)

Indivizii au capacitate diferite de intimitate si pot prezenta aspect sau problem personale care sa-i inhibe, care sa-i blocheze in dezvoltarea intimitatii cu partenerul.

-          Teama de intimitate: de obicei, aceasta nu este constientizata si doar atunci cand ‘prea multa’  apropierea din partea celuilalt are loc, respectiva persoana sa-si respinga partenerul sis a se simta agresati. Intimitatea cere existent unor granite personale adecvate, precum si individualizarea (dezvoltarea individului ca fiinta separata si autonoma). Cei care nu au experimentat suficient separarea si individualizarea vor percepe intimitatea ca pe o experienta amenintatoare si producatoare de anxietate.

Cateva din fricile de intimitate: frica de dependenta (cand persoana considera ca ‘trebuie’ sa fii ‘autosuficient’ si independent) ceea ce poate conduce la trairea de vieti separate, paralele; frica de emotionalitate – de a impartasi emotiile cu partenerul; frica de a fi expus – ii poate determina pe cei doi sa-si limiteze ce si cat sa dezvaluie celuilalt; frica de a fi vulnerabil emotional (de a fi ranit) ii impiedica sa se implica emotional profund; frica de a fi controlat de catre celalalt sau frica de a pierde controlul – la cei care considera ca prea multa apropiere/emotionalitate poate duce la pierderea controlului asupra propriei vieti; teama de respingere/de abandon – cei care au experimentat respingerea si abandonul sunt sensibili la prea multa implicare si emotinalitate, de teama de a nu retrai durerea, daca relatia se sfarseste; astfel ei evita  apropierea emotionala sau isi tin partenerul la distanta pentru a evita o posibile durere viitoare.

Aceste temeri au la baza anumite convingeri limitatoare, precum ‘daca ma deschid prea mult, o sa fiu vulnerabil’, ‘daca o s-o iubesc, o sa ma foloseasca’, ‘cu cat ma implic mai mult, cu atat o sa ma doara’… Astfel de convingeri vor dicta comportamentul si modul de relationare

-          Asteptaril irealiste sau cereri excesive, acompaniate, de regula, de frustrare si emotii negative indreptate catre celalat partener. Aceasta survine dintr-o focalizare excesiva asupra propriilor nevoi, in detrimentul nevoilor celuilalt, ori intimitatea implica, inainte de toate, reciprocitate. Culmea, focalizarea excesiva pe satisfactia nevoilor personale de intimitate, poate fi o bariera in construirea intimitatii cuplului.

 

Comentariile sunt blocate.

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: