psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
October 2013 | Psiholog Bucuresti

Arhiva din October2013


Imaginea corporala

tulburari alimentareImaginea corporala este un concept care se refera la sentimentele, atitudinea si perceptiile vis-a-vis de propriul corp (forma, dimensiuni, greutate) si de aspectul fizic. S-a dovedit deja ca imaginea corporala este un factor important in dezvoltarea tulburarilor alimentare, dereglarea acesteia marind riscul aparitiei infometarii si bulimiei.

Imaginea corporala poate fi evaluata pe cateva niveluri ale sale:

-          Nivelul perceptiv (imaginea corporala perceptiva): perceptia imaginii corporale arata cat de acurat isi estimeaza persoana dimensiunile corporale. Uneori aceasta perceptie poate sa nu fie o reprezentare corecta a realitatii, de exemplu, o persoana se poate percepe a fi ‘grasa’ cand, in realitate poate fi sub greutatea normala.

-          Nivelul afectiv (imaginea corporala afectiva): nivelul de satisfactie/nemultumire pe care il experimenteaza persoana, vis-a-vis de aspectul fizic, greutate, forma, parti ale corpului. Pot exista lucruri pe care o persoana sa le placa sau displaca referitor la modul in care arata

-          Nivelul cognitiv (imaginea corporala cognitiva): gandurile si convingerile pe care le are o persoana vis-à-vis de imaginea corporala si de importanta acesteia in definirea de sine. Cateva exemple: ‘sunt prea gras/mare’, ‘cu cat sunt mai slaba, cu atat sunt mai frumoasa’, ‘cu cat imi dezvolt mai mult muschii, cu atat arat mai bine’, ‘trebuie mereu sa fiu in standarde’, ‘trebuie sa arat perfect, de fiecare data’,…

-          Nivelul comportamental: actiunile pe care le intreprinde persoana, determinate de celelalte niveluri ale imaginii corporale. Pot fi comportamente distructive, precum tulburarile alimentare, exercitiile excesive (cu scopul de a schimba aspectul fizic), izolarea (cu scopul de a evita expunerea la privirile celorlalti).

Am putea include in acest dereglari ale imagini de sine nemultumirea constanta fata de aspectul fizic, supra-investirea aspectului fizic, ca importanta, in identitatea de sine.

Ce anume determina o persoana sa se focalizeze intr-atat asupra aspectului fizic, incat ajunge sa-si cauzeze chiar  probleme de sanatate?

-          Promovarea de catre moda si de catre media a unor imagini nerealiste si foarte stilizate de frumusete si a modelului de femeie filiforma/barbat musculos ca tipare ideale sau ‘forme perfecte’, precum  si supra-investirea aspectului fizic (suntem bombardati continuu cu mesaje de tipul forme perfecte = succes, fericire, iubire, si cine nu-si doreste sa fie acceptat, iubit, implinit?)

-          Influenta familiei, prietenilor, persoanelor semnificative, colegilor asupra modului in care o persoana se percepe (e.g., feedback-ul negativ, ironia, apropo-urile, ‘glumitele’), asupra valorilor si modelelor de viata (e.g. membri din familie care tin diete in mod repetat pentru pierderea in greutate, controlul strict al caloriilor, centrarea pe aspectul fizic, convingerile si valorile promovate de families i de mediu…)

-          Daca aspectul fizic este folosit excesiv ca sursa a definirii de sine, atunci persoana in cauza se vede nevoita sa se incadreze standardelor de frumusete promovate

Demersul terapeutic pentru tulburarile alimentare trebuie sa tina cont de aceste dereglari ale imaginii corporale si de nivelul stimei de sine.

Ghid Self-Help:

-          Centrati-va pe calitati, pe abilitati, pe talente si dati-le valoare. Astfel stima de sine va avea si alte ‘surse’, nu doar aspectul fizic si veti invata sa va acceptati, sa va apreciati pe de-a intregul, ca persoana, si nu doar din punct de vedere fizic.

-          Evitati dialogul interior autocritic, negativ. Spuneti-va mesaje pozitive zilnic (de apreciere, de felicitare…)

-          Evitati raportarea la modelele ideale promovate, precum si compararea cu altii. Fiecare este unic. Invatati sa va apreciati unicitatea – diferentele va fac special. Deveniti constient de diversitatea formelor corporale din jurul vostru. Asa cum nu putem avea toti aceeasi inaltime, nu putem avea nici aceeasi greutate sau forma a corpului. Diversitatea este normala

-          Inainte sa acceptati un standard de frumusete, chestionati-l; in ce ‘masura’ vi s-ar potrivi?

-          Setati-va scopuri pozitive si sanatoase ( e.g. o stare de sanatate buna, o conditie fizica buna), in locul celor centrate pe pierderea greutatii, care pot aduce cu sine frustrare; la urma urmei, cine isi doreste sa piarda?

Daca te simti nemultumita/nemultumit de propriul corp sau observe ca incepi sa dezvolti obiceiuri nesanatoase de hranire sau de practicare a exercitiilor fizice, apelarea la serviciile psihologice poate fi o idee buna. Un demers terapeutic te poate ajuta, printre altele, sa schimbi convingerile negative si comportamentele legate de imaginea corporala. Imaginea corporala nu este decat unul din elementele de sprijin ale stimei de sine, iar masura importantei pe care i-o acordati spune ceva despre Dvs. Este util sa constientizati si sa intelegeti propriile mecanisme de legatura dintre imaginea coporala si stima de sine, mecanisme inconstiente ce intretin comportamentele distructive care nu sunt decat partea vizibila.

Abuzul verbal in cuplu

abuzul verbalSe stie ca cuvintele au putere. Chiar daca ele nu lasa cicatrici vizibile, durerea cauzata de un abuz verbal este profunda, de durata, iar recuperarea poate fi foarte provocatoare, cu atat mai mult cu cat exista obstacole mentinute chiar de victima.

Relatiile abuzive verbal rareori se imbunatatesc de la sine, de obicei ducand la ruptura relatiei sau, in cazul in care relatia continua, abuzul verbal escaladeaza in abuz fizic.

Abuzul verbal nu are loc la inceputul relatiei sau doar ocazional, insotit fiind de pareri de rau, de scuze si de promisiuni.

De multe ori, dupa casatorie, partenerii sunt luati prin surprindere de schimbarea comportamentului partenerului de viata – acesta nu mai simte nevoia sa se controleze. Mai mult, de teama de a nu pierde controlul simte nevoia sa controleze si sa arate cine este ‘seful’.

Abuzul verbal include: critica consecventa, insulta, umilirea, ironia, tipatul, acuzatul, reprosul, injuratul. Acest comportament, ca orice forma de abuz, este o modalitate de a mentine controlul si de a manifesta puterea asupra partenerului de relatie. Abuzatorul demonstreaza, argumenteaza si se poarta ca si cum celalalt e cauza tuturor problemelor, intotdeauna, iar partenerul-tinta este invinuit, ignorant, insultat, umilit incat acesta, supus continuu la tirul acuzelor si invinuirilor, ajunge sa fie confuz  fata de sine si fata de relatie.

Aceasta forma de abuz este deseori subtila, iar controlul creste cu timpul, astfel incat victima invata sa se adapteze gradual la comportamentul ‘justificat’ al partenerului. Dat fiind ca acesta din urma neaga comportamentul abuzator, considerandu-l a fi justificat si indreptatit, si cu atat mui mult cu cat victima nu ar avea suficienta incredere in sine, aceasta ajunge sa creada ca se inseala asupra perceptiei de a fi abuzata si invata sa ignore lipsa respectului aratata de celalalt.

Uneori victima crede ca ea este de vina si a fi cauza furiei si a comportamentului celuilalt, aceasta responsabilizare gresita facandu-l sa se centreze asupra comportamentului propriu si nu asupra comportamentului neadecvat al celuilalt, si sa-si puna intrebari de genul ‘ce e gresit la mine?’, ‘ce e in neregula cu mine?’. Astfel de intrebari, ascunzand presupunerea ca ceva este in neregula cu sine, ajung, in timp, sa submineze increderea e sine, imaginea de sine, stima de sine.

Un alt obstacol ar fi ca victima nu are un model de relatie sanatoasa cu care sa-si compara propria relatie de cuplu, uneori chiar, putem gasi la aceasta convingeri interioare precum ‘barbatul dicteaza’, ‘barbatul e seful’, ‘femeia trebuie sa fie supusa. Toate femeile din familia mea au fost supuse – mama, bunica, sora.’

…si, in afara de toate acestea, este posibil ca victima sa nu se fi intrebat: ‘sunt oare abuzata verbal?’

Ce puteti face daca va gasiti intr-o astfel de situatie?

In primul rand, nu sunteti singura. Abuzul verbal este una din situatiile commune care au loc in spatele usilor inchise.

De asemeni, tinand ascuns acest abuz, nu va serveste nici Dvs, nici partenerului protejat. Este o situatie daunatoare atat pentru Dvs, partenerului, relatiei de cuplu, cat si copiilor. Aceasta inseamna ca trebuie facut ceva, iar schimbarea nu o sa apara adoptand atitudinea submisiva in fata abuzului sau cea de resemnare.

De obicei, adoptarea acestei atitudini are loc atunci cand considerati ca nu aveti decat doua optiuni: fie sa ramaneti in relatie si sa fiti obedienta; fie sa rupeti relatia. Pasul intai este sa va reconsiderati  optiunile si cu siguranta nu sunt doar acestea doua.

Puteti apela la un consilier de cuplu sau de familie, la consilierea pastorala sau la un prieten de incredere. Important este sa ralizati ceea ce puteti face si nu ceea ce nu puteti face, si sa actionati corespunzator.

Investigati-va propriile opinii, sentimente, nevoi. Aveti curajul, in prima faza, sa vi le recunoasteti si asumati cel putin fata de sine insusi. In acest mod, imaginea de sine va incepe sa se recontureze si sa va dea incredere si forta interioara. Mergeti la grupuri de suport, la grupuri de dezvoltare personala, dezvoltati noi abilitati si cautati sa fiti mai autonoma. In pasul urmator, sustineti-va opiniile, comunicati-va parerile si nevoile.

Gasiti cateva paternuri de comunicare in articolul Gestionarea conflictului in relatia de cuplu.

Recurgand la servicii specializate, demersul terapeutic nu o sa fie neaparat unul simplu sau usor. Abuzul are radacini adanci in paternuri invechite de gandire si de comportament. Insusirea si aplicarea unor paternuri de comunicare nu este decat varful icebergului, insa este partea vizibila si cea aflata la indemana Dvs.

 

Abuzul in relatiile intime

abuzul in relatiile intimeIn mod ideal, o relatie intima este hranitoare, implinitoare, suportiva, protectiva si sigura pentru ambii parteneri implicati in relatie. Din nefericire, unii se comporta in mod abuziv, cauzand partenerului  de relatie prejudicii si durere sufleteasca si chiar fizica.

Au fost clasificate cateva tipuri de abuz ce pot avea loc intr-o relatie intima, insa exista si cazuri in care sunt prezente doua sau mai multe forme de abuz. Abuzul emotional poate precede, avea loc odata cu, sau urma un abuz fizic sau sexual. Este dificil de separat abuzul emotional de celelalte forme de abuz. intrucat acestea produc reactii emotionale si rani psihice; totusi acestea pot avea loc si separat.

Functia unui abuz fizic sau sexual este de a stabili dominanta si controlul celuilalt partener.

Aceste tipuri de abuz includ:

-          Abuzul verbal: utilizarea unui limbaj jignitor, prin insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare

-          Abuzul emotional: actiuni verbale sau nonverbale folosite pentru a-l rani emotional pe celalalt, a-l ameninta, a-l teroriza, fara a implica forta fizica; procesul continuu de a diminua si distruge imaginea si stima de sine a celuilalt (umilirea, jignirea).

Iata cateva din comportamentele percepute ca abuz emotional: impunerea vointei sau a controlului personal (de exemplu,  interdictia de a parasi casa singur, controlul strict al programului personal, urmarire telefonului sau emailului personal), a face gesturi amenintatoare (a flutura pumnul in directia partenerului, a lovi cu pumnul sau piciorul mobile sau peretii…), amenintari de a parasi relatia/ ucide/sinucide, amenintarea cu violenta asuapra copiilor, a impune celuilalt propriile decizii asupra relatiei, familiei sau persoanei celuilalt, , urmarirea partenerului, accese de gelozie sau suspiciune, constrangeri de orice fel

-          Abuzul fizic (agresiunea fizica, violenta domestica): actiuni facute cu intentia sau percepute cu intentia de a cauza durere fizica sau prejudicii fizice. Aceasta categorie include un interval de la actiuni ‘minore’, precum palmuitul, pana la ranirea grava sau omorarea celuilalt. Abuzul fizic poate avea loc o data, sporadic sau sa fie repetitiv sis a escaladeze in timp ca severitate.

Include: palmuitul, lovitul celorlalte zone ale corpului celuilalt, trasul de par, muscat, imbrancit, taiere, ardere, lovitul cu obiecte, a-l trage pe celalalt pe podea sau pe scari, a-l lega restrictionandu-i capacitatea de actiune sau vointa, a-l inchide intr-un spatiu strampt, a inabusi, a strange de gat…

-          Abuzul sexual (seul fara constimtamant, violul, asaltul sexual): include violul marital, supunerea la un act sexual cu o alta persoana, asaltul fizic asupra zonelor sexuale ale corpului celuilalt, a impune celuilalt activitati sexuale cu care acesta nu este confortabil sau nu le consimte, refuzul de a folosi un prezervativ atunci cand exista riscul transmitearii unei BTS, fortarea la prostitutie sau la activitati sexual non-consesnsuale cu alte presoane, sadomasochism…

-          Izolarea sociala: poate fi considerata o forma  de abuz emotional. Presupune interferarea sau distrugerea relatiilor de suport ale celuilalt, pentru a-l face pe acesta complet dependent de partenerul abuzator. Pe langa aceasta, izolarea sociala il protejeaza pe abuzator, intrucat victim pierde contactul cu ceilalti. Comportamentele abuzice include: a fi gelos/suspicios pe reteaua de prieteni, pe contactele celuilalt, indepartarea si izolarea partenerului de familia acestuia, impiedicarea partenerului de a avea o viata sociala, de a avea acces la munca, la ingrijire medicala sau la orice tip de ajutor, instigarea cunoscutilor comuni impotriva celuilalt…

-         Abuzul economic: interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor personale, restrictionarea accesului sau folosirii bunurilor commune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, incusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar

Daca considerati ca va aflati intr-o relatie abuziva,  cautati suportul familiei si al prietenilor de incredere si cereti ajutorul autoritatilor capabile sa va ofere ajutor.

Puteti sa va adresati Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) de sector, Politiei Romane.

Alte linku-ri si informatii utile:

Asociatia umanitara Anais : http://www.asociatia-anais.ro/

Agentia ADRA conduce Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADR: http://adra.ro/?s=violenta+domestica

Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea – Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81 (informatie preluata de pe site-ul politiaromana.ro)

Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Lege nr. 25/2012

Citat din Legea nr. 25/2012, Articolul I.6:

“6. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Art. 4
(1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violentei in familie si pentru preintampinarea unor situatii de incalcare repetata a drepturilor fundamentale ale victimelor violentei in familie.
(2) Autoritatile administratiei publice centrale si locale au obligatia sa asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violentei in familie, potrivit competentelor ce le revin, dupa caz, cu privire la:
a) institutiile si organizatiile neguvernamentale care asigura consiliere psihologica sau orice alte forme de asistenta si protectie a victimei, in functie de necesitatile acesteia;
b) organul de urmarire penala la care pot face plangere;
c) dreptul la asistenta juridica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
d) conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite;
e) drepturile procersuale ale persoanei vatamate, ale partii vatamate si ale partii civile;
f) conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de catre stat, potrivit legii.”   ”

 

Gestionarea conflictului in relatia de cuplu

gestionarea conflictuluiGestionarea conflictului

Conflictul in sine nu este o problema, ci modul in care este gestionat. De asemeni, evitarea continua a conflictelor in relatia de cuplu conduce, cu timpul, la scaderea nivelului de satisfactiei si a intimitatii, prin distantarea si lipsa comunicarii pe care le poarta cu sine.

De fiecarea data cand cei doi parteneri reusesc sa gestioneze si sa resolve o situatie conflictuala, efectul este de crestere a intimitatii, a intelegerii, a apropierii.

Prin urmare, conflictul constructiv este una din situatiile care intaresc coeziunea unui cuplu, iar conflictul distructiv este o amenintare pentru ‘sanatatea’ relatiei de cuplu si care, cu timpul, duce la erodarea ei.

In consecinta, solutia este gestiunea conflictului.

Gasiti mai jos cateva sugestii pentru a gestiona in mod constructiv un conflict si a ajunge

-          Prezentati situatia asa cum se vede de la dvs si asumati-ve punctul de vedere (folositi ‘din punctul meu de vedere…’, ‘ mie imi pare…’, ‘eu cred ca…’), in locul folosirii expresiilor generale (‘situatia este…’, ‘sunt probleme de…’) sau a enunturilor la adresa celuilalt (‘tu esti…’, ‘trebuia sa faci…’)

‘relatia noastra e tensionata si trebuie sa faci ceva’ -> ‘ma simt tensionata si mi-ar fi de ajutor sa ma intrebi mai des cum ma simt si daca am nevoiede ajutor’

De asemeni, concentrati-va asupra propriului comportament, ganduri si emotii, in loc de a va centra pe comportamentul celuilalt:

‘nu-ti pasa de nimic’->’ma simt singura in relatia asta, ca si cum tie nu ti-ar pasa de nimic’

-          Evitati presupunerile la adresa celuilalt (‘tie nu iti pasa’, ‘eu cred ca tu nu mai vrei sa continuam’, ‘stiu ce vrei sa faci’)

-          Evitati generalizarile (‘niciodata nu m-ai intrebat…’, ‘intotdeauna astepti sa fac eu totul’)

-          Comunicati-va reactia la comportamentul celuilalt si nevoia, evitand a acuza:

‘cand ai spus… m-ai ranit’->’cand ai spus…, m-am simtit ranita si as fi avut nevoie de la tine de…’

-          Vorbiti la modul concret si nu la unul general:

‘ai putea sa ma ajuti si tu’-> ‘am nevoi ca o data/saptamana sa facem impreuna cumparaturile, sa dai cu aspiratorul si…’

-          Nu vorbiti peste celalalt sau in paralel, ci ascultati cu adevarat punctul acestuia de vedere

-          Cautati sa nu va justificati atunci cand raspundeti, ci sa va sustineti punctul de vedere si sa popuneti o solutie:

‘nu m-ai ajutat aseara sa strang masa’

‘am fost obosit si trebuia sa-l sun pe…’ ->’m-am gandit ca te descurci. Atunci cand ai nevoie de ajutor, te rog sa imi spui si o sa o fac’

-          Nu parasiti discutia fara a preciza ca o veti continua sau ca aveti nevoie de timp de gandire

-          ….si, important, atunci cand intrati intr-o discutie, definiti-va intentia interiora

De retinut, conflictul  constructiv este orientat pe un subiect anume si pe rezolvarea lui, iar cel distructiv pe presoana celuilalt si pe descarcarea emotiilor negative (frustrare, furie).  Pe parcursul conflictului constructiv tensiunea scade, in timp ce in cel distructiv tensiunea creste, iar acesta escaladeaza.

Desi sunt simple aceste sugestii, de regula nu sunt usor de aplicat, intrucat atunci cand intram intr-un conflict avem deja tensiuni interioare aflate la un anumit nivel de intensitate si daca suntem atenti la intentia pe care o avem, aceea e de obicei de a disputa, de a ne ‘descarca’ pe celalalt si nu de a rezolva.

Folosind aceste sugestii constant, veti reusi sa va gestionati mai bine propriile emotii si sa intrati intr-o discutie cu intentia de a rezolva si nu doar de a disputa, ii veti da si celuilalt spatiu de discutie pentru a-si exprima punctul de vedere si a propune solutii, reusind sa va conectati la celalalt.

Ajutorul psihologic

Daca intampinati greutati in comunicare sau gestionare sau daca considerati mai potrivit sa incercati, mai intai, intr-un mediu securizant aceasta maniera de discutie impreuna cu un specialist, puteti apela la consiliere psihologica pentru a primi suport specializat.

Fobia

fobiaFobiile apar dupa modelul raspunsului conditionat: un stimul nociv/neplacut este asociat cu un alt stimul – o situatia neutra. In mod normal, pentru instalarea reflexului conditionat, este nevoie de repetitia acestei asocieri. In ceea ce priveste mecanismul de aparitie a fobiei, interesant este ca nu este necesara aceasta repetitie, fobia instalandu-se dupa o experienta intensa si unica de ‘invatare’.

Fobiile sunt, deci, invatate si nu innascute. Ele sunt alegeri comportamentale si nu boli. Fiind invatate, ele pot fi si ‘dezvatate’.

Simptomul fobic schimba comportamentul individului, pentru ca acesta va tinde sa evite situatiile in care ar putea sa fie re-expus la stimulul declansator (o persoana cu claustrofobie ar putea sa renunte la un job aflat intr-o cladire la etajul10), protejandu-se astfel de anxietate. Fobia poate devine un obstacol in exercitarea rolului social al individului, ducand la un grad ridicat de invalidare sociala (fobia sociala, agorafobia..).

In unele cazuri, fobia se poate dezvolta dupa un atac de panica.

Daca aveti o fobie, probabil realizati ca este irationala (de exemplu, o persoana cu fobie de serpi are aceeasi reactie la vederea unui sarpe de jucarie ca la vederea unuia viu – desi e constienta de natura artificiala a jucariei). Doar gandul la situatia sau obiectul fobic va face sa fiti anxiosi, iar in cazul in care sunteti expusi obiectului fobic, teroarea este automata si coplesitoare.

In consecinta, rezumand, simptomele fobice sunt:

-       panica intensa si brusca, intr-o situatie ce nu prezinta un pericol real, dar care este traita ca fiind o amenintare. Aceasta traire este recunoscuta de persoana ca fiind inadecvata

-       reactia fobica este automata si incontrolabila

-       apar reactii vegetative: transpiratii, palpitatii, respiratie superficiala accelerata, tremor…

-       evitarea situatiilor ce ar putea declansa reactia fobica, insusi gandul de a o trai produce, de regula, anxietate anticipatorie.

Barierele intimitatii

barierele intimitatiiIntimitatea este o parte importanta a experientei umane in cadrul relatiei de cuplu. Ea decurge dintr-o nevoie nativa de apropiere si de conexiune cu celalalt. Intimitatea ne aduce un nivel profund de satisfactie si este considerata deseori a fi un factor esential in sentimentul de fericire, de implinire si de sens al vietii.

Desi intimitatea intr-o relatie asumata poate fi atat de gratificanta, totusi relatia de cuplu presupune o provocare emotionala continua. Nefiind un ‘lucru’ obtinut odata pentru totdeauna, ci un proces dinamic, deseori intimitatea ajunge sa fie un aspect vulnerabil si chiar critic intr-o relatie de cuplu sau chiar al capacitatii noastre de a initia si a ne asuma o relatie.

In ciuda acestei dorinte naturale de apropiere si conectare cu celalalt, diversi factori pot interfera in recuperarea intimitatii, odata ce a fost pierduta. Avand doua dimensiuni, una interpersonala si alta intrapersonala, problemele de intimitate ce apar in oricare din aceste doua dimensiuni ale sale, pot deveni bariere semnificative in recuperarea intimitatii in relatia de cuplu.

Barierele interpersonale

Problemele ce apar in cadrul dimensiunii interpersonale ale intimitatii se traduc prin senzatia de pierdere a apropierii, prin sentimental izolarii, al instrainarii, al deconectarii de celalalt. ‘Nu stiu ce mai e intre noi, ce ne mai leaga’, ‘a devenit ca un strain’, ‘suntem ca doi straini’, ‘ma simt singur/singura cu ea/el’ sunt cateva dintre expresiile care traduc acest sentiment de ruptura sau de deconectare.

Cativa dintre acesti factori interpersonali sunt:

-          Neglijenta, unul din cei mai comuni factori ai problemelor de intimitate, apare atunci cand unul sau ambii parteneri re-canalizeaza timpul si energia necesare mentinerii relatiei de cuplu, spre alte zone, devenind excesivi de angajati in hobby-uri, munca, copii sau chiar in relatii extraconjugale. ‘Independenta’ pe care se bate moneda in zielele noastre, cultivandu-se si  chair exagerat de mult, in locul autonomiei si al interdependentei, poate cauza aceasta separare si lipsa a conexiunii. Alte situatii sunt acelea ale celor ce investesc foarte mult, in detrimentul familiei, in cariera profesionala, sau parintii care au grija de copii excesiv si chiar exclusiv, neglijandu-si astfel relatia maritala cu partenerul de viata; sau ‘cantitatea’ de timp acordata intereselor personale sau activitatii recreationale individuale: apar deseori plangeri referitoare la timpul acordat de partener jocurilor pe calculator, chat-urilor de socializare sau internetului.
In consecinta, atunci cand prea mult timp si energie sunt investite in interese si activitati exterioare cuplului, relatia de apropiere are de suferit.

-          Inselarea increderii va produce consecinte negative asupra intimitatii, iar exemplu clasic este cel al infidelitatii – o violare a angajamentelor emotionale si sexuale exclusive pe care cei doi parteneri si le-au asumat in cadrul relatiei de cuplu. Alte situatii de inselare a increderii apar atunci cand unul dintre parteneri ia decizii singur asupra cheltuirii unor sume importante de bani, sau ia decizii singur in aspect importante ale vietii, fara a le comunica, in cresterea copiilor, sau atunci cand granitele familiale sau maritale cu familia extinsa (socri, cumnati…) sau prieteni sunt difuze, atunci cand interventia acestora in relatia de cuplu (prin sfaturi, judecati de valoare, a tine parte cuiva, sau chiar prin simpla prezenta) este inadecvata, nepotrivita si nedorita.

-          Paternuri disfunctionale de comunicare: critica constanta, vorbitul continuu fara a-l asculta pe celalalt sau a vorbi peste celalalt, presupunerea de lucruri fara a le verifica (‘las’ ca stiu eu’, ‘stiu ce gandesti’, ‘stiu ce ai fi facut…’), modalitati ineficiente de a gestiona conflictele sau de a gasi solutii, invinovatirea celuilalt, invalidarea celuilalt, justificarea, asteptarea irealista ca celalalt sa fie telepat si sa stie ceea ce noua ne place, cum anume ne simtim intr-un anume moment sau ce nevoie avem, fara ca noi sa le comunicam concret… Astfel de paternuri conduc la sentimentul din ce in e mai puternic de a nu fi ascultat, acceptat, inteles, perceput, de a conta, de a insemna cineva pentru celalalt, iar aceasta creeaza in timp retragere si distanta emotionala.

Conflictul in sine nu duce la pierderea intimitatii, ci modul in care acesta este gestionat, aceasta ducand fie la apropiere, fie la distantare emotionala. O modalitate de a gestiona conflictul care sa duca la aceasta apropiere emotionala, este una suportiva, calda, deschisa la a fi influenat de celalalt si de a-I asculta cu adevarat punctual de vedere.

-          Sensul intimitatii: intimitatea fiind un cuvant, o eticheta, fiecare individ ii ataseaza un sens sau altul. Problema apare atunci cand aceste definitii sunt foarte diferite si considerate chiar opuse (e.g. ‘intimitate emotionala’ inainte de cea sexuala), sau ingustate la o singura dimensiune (cea sexuala, de exemplu, cand primeaza calitatea vietii sexuale; sau doar intimiatea la nivel spiritual, in impartasirea experientelor spiritual, a convingerilor religioase, a principiilor de viata si a valorilor).

Aceste diferente in intelesul si perceptia intimitatii pot crea bariere in apropierea si conecatea cu celalalt. Solutia este ca cei doi sa aiba o discutie deschisa in care fiecare sa exprime ce anume inseamna intimitatea pentru el si de a stabili anumite reguli prin care ei se simt intelesi si apropiati de celalalt (eg. ‘sa ma iei in brate seara cand vin de la munca sis a ma intrebi cum mi-a mers ziua’)


Barierele intrapersonale (individuale)

Indivizii au capacitate diferite de intimitate si pot prezenta aspect sau problem personale care sa-i inhibe, care sa-i blocheze in dezvoltarea intimitatii cu partenerul.

-          Teama de intimitate: de obicei, aceasta nu este constientizata si doar atunci cand ‘prea multa’  apropierea din partea celuilalt are loc, respectiva persoana sa-si respinga partenerul sis a se simta agresati. Intimitatea cere existent unor granite personale adecvate, precum si individualizarea (dezvoltarea individului ca fiinta separata si autonoma). Cei care nu au experimentat suficient separarea si individualizarea vor percepe intimitatea ca pe o experienta amenintatoare si producatoare de anxietate.

Cateva din fricile de intimitate: frica de dependenta (cand persoana considera ca ‘trebuie’ sa fii ‘autosuficient’ si independent) ceea ce poate conduce la trairea de vieti separate, paralele; frica de emotionalitate – de a impartasi emotiile cu partenerul; frica de a fi expus – ii poate determina pe cei doi sa-si limiteze ce si cat sa dezvaluie celuilalt; frica de a fi vulnerabil emotional (de a fi ranit) ii impiedica sa se implica emotional profund; frica de a fi controlat de catre celalalt sau frica de a pierde controlul – la cei care considera ca prea multa apropiere/emotionalitate poate duce la pierderea controlului asupra propriei vieti; teama de respingere/de abandon – cei care au experimentat respingerea si abandonul sunt sensibili la prea multa implicare si emotinalitate, de teama de a nu retrai durerea, daca relatia se sfarseste; astfel ei evita  apropierea emotionala sau isi tin partenerul la distanta pentru a evita o posibile durere viitoare.

Aceste temeri au la baza anumite convingeri limitatoare, precum ‘daca ma deschid prea mult, o sa fiu vulnerabil’, ‘daca o s-o iubesc, o sa ma foloseasca’, ‘cu cat ma implic mai mult, cu atat o sa ma doara’… Astfel de convingeri vor dicta comportamentul si modul de relationare

-          Asteptaril irealiste sau cereri excesive, acompaniate, de regula, de frustrare si emotii negative indreptate catre celalat partener. Aceasta survine dintr-o focalizare excesiva asupra propriilor nevoi, in detrimentul nevoilor celuilalt, ori intimitatea implica, inainte de toate, reciprocitate. Culmea, focalizarea excesiva pe satisfactia nevoilor personale de intimitate, poate fi o bariera in construirea intimitatii cuplului.

 

Intimitatea in relatia de cuplu si Ajutorul psihologic

terapie cuplu, intimitatea in relatia de cupluUneori intimitatea este gresit inteleasa, fiind confundata cu ‘sexul’. In timp ce intimitatea include si sexualitatea, ea implica insa mult mai mult.

Intimitatea cuprinde un intreg mod de a fi, de a te comporta, de a comunica si a gandi si implica mai mult de o persoana. Este locul implicarii, al vulnerabilitatii si al increderii, locul in care cei doi parteneri se intalnesc cu adevarat, relatia intima fiind ‘principala arena in care adultii isi manifesta emotiile’ (Mirgain&Cordova).

Intimitatea are loc atunci cand amandoi partenerii de cuplu se inteleg unul pe celalalt (‘eu te inteleg pe tine’), in acelasi timpul cu sentimentul fiecaruia de a fi inteles de catre celalalt (‘ma simt inteleasa/inteles de tine’). Intimitatea presupune reciprocitate, incredere, deschidere, apropiere, implicare.

Intimitatea poate avea diverse dimensiuni: intimitatea intelectuala – cand cei doi isi impartasesc gandurile, ideile, cand discuta si accepta atat similitudinile cat si diferentele intre opiniile proprii; intimitatea emotionala si psihologica– cand cei doi se simt confortabil si au incredere sa-si impartaseasca emotiile, nevoile, temerile, fanteziile, conflictele, cand se straduiesc sa inteleaga si sa empatizeze cu starea celuilalt; intimitatea fizica – nevoia de apropierea fizica de celalalt; intimitatea sexuala, care implica nu doar actul sexual, ci si diverse forme de exprimare si activitati senzuale. Dincolo de aceasta clasificare, dat fiind ca relatia de cuplu se bazeaza pe un nucleu emotional-afectiv, dimensiunea emotionala va fi prezenta si in celelalte dimensiuni, mai mult sau mai putin. De exemplu, intimitatea erotica implica, pe langa intimitatea sexuala sip e cea afectiva sau/si intelectuala.

Odata cu etapele de varsta, poate sa prevaleze nevoia unui anumit tip de intimitate. Este important de retinut ca intimitatea nu este un ‘lucru’ ce se obtine, ci este un proces dinamic ce are loc continuu si care trebuie sa tina cont de schimbarile interioare ce survin, cu timpul, in cei doi parteneri.

Intimitatea nu vine odata cu oficializarea relatiei de cuplu si nici, obligatoriu, cu timpul (cei doi parteneri de cuplu pot fi casatoriti ani de zile fara sa se fi simtit cu adevarat intimi unul cu celalalt). Construirea intimitatii este una din fazele inerente dezvoltarii unei relatii de cuplu autentice si, de regula, ne alegem partenerul care are aceeasi abilitate si nevoie de a fi intim, ca a noastra.
Desi nu vine automat cu timpul, intimitatea are nevoie de timp sa se dezvolte, timp in care cei doi se cunosc, traiesc impreuna experiente pozivite sau negative, isi impartasesc emotiile, nevoile, aspiratiile, gasesc un sens al vietii in cuplu. De asemeni, pentru dezvoltarea si functionarea intimitatii este nevoie si de spatiu, atat fizic (o locuinta proprie cuplului), cat si psihic, prin trasarea de granite psihice clare, pentru a evita intruziunea nedorita a altor persoane in cadrul relatiei de cuplu.


Ajutorul psihologic

Daca va simtiti singuri, frustrati, furiosi, nefericiti in relatia de cuplu, este un semn al unor probleme de substrat nerezolvate si pentru care consilierea este utila si recomandabila.

Cuplurile pot lucra asupra problemelor legate de intimitatea lor impreuna, dar si individual, asupra propriilor probleme ale fiecaruia ce au contribuit la lipsa intimitatii, a teamei de apropiere si de a fi, astfel, vulnerabil, asupra capacitatii de a fi deschis si de a avea incredere.

De multe ori, in istoricul de viata al persoanei exista evenimente trecute ce au ranit-o, au facut-o sa fie inchisa si lipsita de incredere in celalalt sau in ea insasi, facand-o sa-si puna bariere pentru a evita, astfel, durerea. Prin consiliere, aceste experiente de viata pot fi restructurate, reincadrate, ceea ce va va da o noua perspectiva asupra relatiei de cuplu, ajutandu-va sa va deschideti si sa va implicati in relatia de cuplu intr-un mod intim si implinitor.

In afara de a evita intimitatea in relatia de cuplu, mai exista o reactie aflata la polul opus, dar la fel de ‘ineficienta’: cea a persoanelor care ‘tanjesc’ dupa intimitate, sufocandu-si partenerul din ce in ce mai mult cu nevoi de afectiune, de atentie si reasigurari, in incercarea de a umple un sentiment de gol interior, de disperare sau de separare. Aceasta il va face pe partener fie sa dea inapoi, fie sa intre in aceasta relatie fuzionala, de dependenta, ceea ce va impiedica cuplul sa creasca, sa se maturizeze si va duce in timp la alienare de sine. Pentru a evita aceasta, este nevoie ca o astfel de pesoana sa ‘creasca’ interior, sa se maturizeze, sa fie capabila de o existenta autonoma si de satisfacere a propriilor nevoi.

Terapia ajuta cei doi parteneri de cuplu sa-si refaca intimitatea intr-un mediu securizant, printr-o abordare respectuoasa, lipsita de judecati de valoare, echidistanta fata de ambii parteneri. Experientele pozitive traite de cuplu vor ajuta la refacerea intimitatii si la validarea ei.

Astfel, fie ca aveti dificultati in crearea unei relatii intime, fie ca doriti sa rezolvati anumite probleme aparute ca urmare a lipsei de intimitate, sau doriti sa aprofundati intimitatea si intelegerea cu partenerul de cuplu, va incurajez sa apelati la serviciile specializate ale unui consilier psihologic sau psihoteapeut.

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: