psiholog Bucuresti Carmen POPA +40 723 572 222 home page:
January 2013 | Psiholog Bucuresti

Arhiva din January2013


Echipa terapeutica si angajamentul

 

 “Intalnirea dintre doua personalitati este precum contactul dintre doua substante chimice.
Daca se produce o reactie, atunci amandoi sunt transformati.”
Carl Gustav Jung

 

Clientii vin in terapie, de regula, cu o preconceptie referitoare la raspunderea demersului terapeutic care ar reveni in totalitate terapeutului, sau doar in mica masura si lor, insisi.

Tendinta de a incepe de pe o pozitie inferioara sau relativ pasiva da cateva indicii despre relatia clientului cu el insusi si despre modul sau de relationare cu ceilalti. Insa pastrarea acestei tendinte –  ca si cea a opusului ei, pozitia superioara – s-ar reflecta intr-un mod neproductiv asupra demersului terapeutic, care este unul interactiv, si asupra relatiei terapeut-client care, in mod adecvat, este una de tip adult-adult.

In consecinta, penru o abordare corecta a demersului terapeutic, pozitia celor doi actori trebuie ajustata intr-una de egalitate, rolul fiecaruia fiind activ, desi diferit. Cei doi, terapeut si client, formand astfel o echipa ‘terapeutica’ se vor angaja impreuna intr-un mod propriu, specific rolului, intr-un demers complementar si convergent catre atingerea obiectivului terapeutic stabilit de comun acord.

Responsabilitatea pentru vindecare apartine clientului, iar responsabilitatea pentru stimularea procesului de vindecare apartine terapeutului.

In cazul psihoterapiei de cuplu, va fi necesara participarea ambilor parteneri; daca in procesul terapeutic pentru problematica de cuplu va fi implicat si va participa un singur partener, atunci va fi o psihoterapie individuala centrata pe relatia de cuplu, dar nu o psihoterapie de cuplu.

La psihoterapie de familie se recurge atunci cand cei doi parteneri de cuplu dorescare o echilibrare a sistemului lor familial ce implica cuplul si copiii acestora, in caz de probleme familiale sau in vederea intampinarii unei schimbari ce le va afecta viata – nasterea unui copil…). De asemeni – si cel mai frecvent – atunci cand in terapie este adus un copil cu o anumita problematica (de comportament, emotionala, cognitiva…), trebuie avut in vedere ca procesul terapeutic poate fi urmat si, in consecinta, copilul tratat, luand in considerare sistemul familial al acestuia. Sistemul familial presupune familia nucleara (parinti, frati), cat si familia extinsa (bunici… ) sau cea mixta (parinte vitreg, frati vitregi, tutori semnificanti pentru copil). Este necesar ca cel putin tutorii acestuia (de regula parintii) sa se implice in procesul terapeutic (sa sustina si sa incurajeze noile achizitii ale copilului). Pot fi sedinte cu parintii si copilul impreuna, cat si doar cu parintii si doar cu copilul.

psihoterapie

Motivatia de a veni in terapie vs Motivatia pentru schimbare

…oamenii vin in terapie.

 

Important este sa ne dam seama ce anume i-a adus aici – o presiune interioara sau una exterioara? Cea din urma varianta poate sa apara in cazul terapiei de cuplu, cand unul dintre cei doi parteneri este ‘adus’ de celalalt sau chiar si in cazul terapiei individuale, cand copilul sau partenerul de cuplu este adus de catre parinte sau de catre partenerul sau pentru ‘a fi rezolvat’ sau ‘reparat’ – in astfel de cazuri, de regula, pseudo-clientul nu considera ca ar avea vreo problema.

 

Chiar si cand o persoana vine din proprie initiativa in terapie, este important sa ne dam seama de intentia aflata in spatele acestei decizii. Pana in acest moment, este clar ca a existat motivatia de a veni in terapie si poate sa fie si aceea de a urma procesul terapeutic – insa exista si motivatia pentru schimbare?

 

…noi toti, intr-o anumita masura, oscilam intre nevoia de a schimba ceva in viata noastra (mai ales atunci cand problema devine presanta) si teama de a pierde mecanismele pe care le-am folosit pana in momentul prezent pentru a evita emotiile dureroase sau jenante. De regula aceasta teama este inconstienta, uneori insa ea poate ajunge pana la suparafata si sa devina constienta sau sa se exprime printr-un conflict interior (‘vreau sa fac [alt]ceva, dar mi-e teama sa ma schimb’).

 

Cand presiunea suferintei este mare, creste si hotararea noastra de schimbare dar, in acelasi timp, creste si teama noastra de a pierde controlul asupra vietii noastre – asupra noastra si asupra realitatii asa cum ne-o reprezentam, un control pe care il sustinem insa, cu un consum interior foarte mare.

 

Este necesar ca aceasta hotarare de schimbare sa existe, pentru ca astfel va asumati raspunderea pentru propria dvs viata si pentru participarea, ca coechipier, la demersul terapeutic.

 

Este posibil sa existe subiecte pe care sa nu fiti pregatit sa le abordati sau teme de actiune pe care sa nu fiti capabil sa le faceti la momentul respectiv in cadrul demersului terapeutic si de aceea este important ca impreuna sa lamurim ce anume este posibil in acel moment pentru Dvs si ce anume nu (de ex. ‘nu vreau/nu pot/mi-e greu sa discut acum despre …’). Aceasta solicitare a Dvs si clarificare vor marca cadrul procesului terapeutic de schimbare pentru care sunteti pregatit in acel moment.

 

Solicitarile pot fi mai slabe sau mai ferme, in functie de cat anume sunteti de pregatit pentru schimbare – sa mergeti cu pasi mari sau cu pasi mai mici (ambele variante fiind viabile).

 

Pentru dvs acel pas posibil va parea intotdeauna unul mare si il veti face in functie de resursele Dvs interioare disponibile la acel moment – posibil ca urmatoarea sedinta, in care veti veni cu alte resurse (de exemplu, veti fi mai odihnit), iar contextul de lucru fiind altul, sa faciliteze inaintarea cu un pas ‘mai mare’ care sa produca o schimbare mai evidenta, cu efecte mai clare. Chiar si pasii mici sunt valorosi, atunci  cand acestia stimuleaza responsabilitatea si increderea in sine.

 

Este important sa dati atentie acestui joc sau reglaj intre disponibilitatea interioara de lucru si capacitatea dvs de la acel moment de a lucra o anumita tema si sa masurati pe parcursul procesului teapeutic unde sunteti si  cat de departe ati putea/ati vrea sa ajungeti. In acest mod, veti ajunge la o conciliere intre hotararea Dvs de a continua sa va ocupati de cercetarea vietii dvs sufletesti care, de cele mai multe ori este dureroasa, si evitarea confruntarii cu aceasta durere.

 

Unul din efectele procesului terapeutic va fi si cresterea gradului constientizarii de sine, cat si a capacitatii de exprimare si de nuantare a realitatii interioare, la un mod autentic si neclivat, nesplitat intre ‘ceea ce simtiti si ceea ce ganditi’, intre ‘ceea ce ganditi si ceea ce ziceti’, intre ‘ceea ce ziceti si ceea ce faceti’.

 

terapie

Carmen POPA psiholog Bucuresti +40 723 57 22 22 home page: